Sarutul ei de pe umarul stang
Nu e nevoie sa-mi spui ca ai venit,
ti-am simtit prezenta,
stiu ca esti acolo, stand la panda,
iti vad prin intuneric dintii albi,ranjind.
Ai uitat de existenta mea, sute de ani,
iar acum ai aparut, neinvitata;
de ce, nu stiu, nu te-am chemat eu,
pleaca odata,
intoarce-te de unde ai venit!
Cu un hohot de ras cavernos,
ea isi aprinse dintii fosforescenti in
intuneric.
Nu e nevoie sa-mi spui cine esti,
te-am recunoscut,
ti-am vazut coasa cand ai intrat,
lucind in razele lunii.
Pleaca, ti-am spus!
Nu sant eu cel ce te-a chemat!
Nu-ti face griji,
spuse ea fosnindu-si giulgiul,
esti mort deja,
esti o epava ratacind in timp,
vad cum iti cade carnea putreda de pe oase,
ti-au mai ramas numai resturi informe,
in curand vei fi inexistent.
Nu era nevoie sa ma chemi,
am venit sa-ti dau izbavirea,
nu trebuie sa-ti faci griji,
n-o sa te doara decat sarutul ei de pe
umarul stang,
pe care te incapatanezi sa-l mai pastrezi
inca.
|
