Cainii razboiului
Ma privesc prin intuneric,
ochi rosii ca niste lasere taind in felii
noaptea,
intersectaindu-se;
isi fixeaza retina amenintatori,
pe pieptul meu, pe chipul meu, pe constiinta
mea,
impusca latraturi in aer,
sfasiind carnea, gaurind tencuiala
cladirilor,
sfaramand piatra, muscand din cariatide, din
basoreliefuri;
ma ameninta in aer, pe apa, pe pamant, in
Univers,
cainii razboiului,
ghearele lor batand pas de defilare
pe caldaramul orasului;
soldatii patrupezi,
furisandu-se pe langa zidurile intunecate,
se opresc, adulmeca prada,
cu boturile umede in aer,
lasand urme de bale, ca ale unor melci
preistorici,
melci imensi, melci-dinozauri,
care mi se urca libidinosi,
pe piept, pe chip, pe constiinta,
violentandu-mi ideile cu privirea lor rosie,
hartuindu-ma, sfasiindu-ma, omorandu-ma!
|
