Printul de lut se desprinse de pamant ,
scuturandu-si praful de pe sine.Facu cativa
pasi prin tarana lasand o urma lunga,
rorunjita in urma-i.Inca simtea atingerea
mainilor pricepute, calde ,puternice si
hotarate care-l modelasera intr-un vartej
ametitor.Isi aminti cum simtise oprirea
brusca si vazuse lumina bucuroasa a omului
din fata sa.Privirea-l inviora si-l
insufleti si-l facu sa tasneasca prin lutul
imprastiat.Mirosul dogorii il opri putin din
amintiri.Aceleasi maini il luara afectuoase
si-l purata spre intunericul inrosit. Vru sa
se zbata dar caldura placuta il imbie la un
somn incremenit…
