Seara se lasa in tacere
Peste durerea asternutului meu
Ningea cu stropi mari de raceala
Oameni de zapada, himere si vis,
Desenand pe cearceaf.
Raza de luna se strecura pe furis
Prin plapuma de ceata
Dezvelindu-ma pe dupa umeri.
Atingerea ei de cristal
Lasa urme albe ca palme de copil
Inocent inca.
Doar noaptea parca voia sa alunge
Dezmatul luminii din paru-mi .
Acum argintiu…
