…plâng cu TreiLacrimi iar viitorul în trecut
el se naşte…
Cristal. Zbor de luminã spre sine.
Tãcere. Zgomot sugrumat fãrã voie.
Chemare. Ce moarte prematurã a iluziei. Şi
farmec.
Un mers legãnat pe marginea sârmei.
Ce soare; ce chin. Mã-nchin spre departe sã
pot trãi
Aproape. Curat. Ce mizerie în sine. Ce dor.
Şi ce arde. Mocnit. Fãrã val. Şi cu voie.
Aievea.
Sã uit?
Sã trãiesc? Sã suspin? Plãcut. Fãrã voie.
Spre cer.
Mã îndrept în tãcere. Cu Vin. Mã-nchin.
Neantul.
Din tine.
Aş vrea.
Şi pot. Sã suspin.
Fãrã tine. Acum. Şi atunci, doar atunci. Cãci
Acum e demult
Apus.
Noi doi. Şi suntem.
Şi sunt.
Şi tãcere. Luminã. Spre noi şi spre eu. Cu
cuvânt. Nu cuvânt. E curat. E frumos.
E un descântec.
De noi şi spre noi. Ca şi cum. Ca şi ce. Ca
şi unde
Spre unde în unde.
Spre noi. Fãrã voie. La întâmplarea cea
fericitã. Suspinã tãcerea cu lacrimi de
zbor, te adOR.
Fãrã voie. Ciudat. Mai curat. Fãt – Frumos.
Sã-ţi cânt miros şi o floare. Te doare.
Ne doare.
Şi oare? Ce?
Noi suntem.
Doar atât.
Acum.
Noi suntem. Noi. Dumnezeu.
Cãrare. Culoare şi zbor. Un vultur. Un nor.
O izbândã. Cu glas de tãcere.
Durere şi dor. Amor. Fior de melancolie
Şi dans.
Fãrã noi.
Şi cu noi.
Cântam. Copil. Neant. Visare.
Mã doare? Şi mor spre-napoi şi-nainte.
Cristal. Zbor în luminã spre sine. Abia acum
încep sã mor fãrã mine. Cu dor.
