Am sa incerc sa iti descriu o imagine. Dar
nu este o poza plamadita cu multa
imaginatie pe un program de prelucrat
fotografii. Este o imagine
reala "capturata" acum cateva ore.
Imagineaza-ti, daca poti, Clujul. Daca esti
student sau daca locuiesti aici doar auzind
numele acestui oras poti "vedea" trotuare
ticsite de oameni grabiti si strazi
aglomerate de masini care mai de care mai
colorate. Parca poti sa "auzi" zgomotul
claxoanelor nervoase si sunetul pitigaiat
al celui care vorbeste langa tine la
telefonul mobil.
Nimic nou sub soare. Nimic extraordinar. Si
totusi, din aceasta multime de pete
colorate care misuna pe trotuarul devenit
un adevarat furnicar, doua persoane imi sar
in ochi. Doi nevazatori, fata si baiat,
care, tinandu-se de mana incerca sa-si
gaseasca drumul pe trotuarul drept al
bulevarduli Dorobanti.
Cred ca acestei fotografii mentale i-as
putea insera un titlu care ar suna ceva de
genul: "True Love".
In acel moment nu cred ca am putut
reactiona. Adica, pe drept vorbind nu am
sesizat decat romantismul implicat in
aceasta imagine. Apoi, un pic mai tarziu,
mi-am dat seama ca, probabil acesti doi
oameni nu s-au vazut niciodata. Ei se
cunosc doar prin simtul tactil, olfactiv si
prin ideile pe care le impartasesc.
Poate ca tu, in prima faza, ai avea un
sentiment de tristete cand te gandesti la
destinul lor, la incapacitatea lor de a
relationa cu lumea asa cum faci tu. Dar hai
sa ne gandim un pic. De cate ori tu, pentru
ca eu sunt sigur ca am facut acest lucru,
ai judecat o persoana doar din punct de
vedere al aspectului fizic? De cate ori, in
fata ta nu statea o persoana cu sentimente
ci doar "un balon", "o minge" sau mai stiu
eu cum i-ai zis? Este drept: ochii iti
deschid lumea. Dar oare lumea pe care ti-o
deschid ei nu este, de multe ori, limitata?
Nu ei, acesti ochi, impun in acelasi timp
anumite bariere? De unde stii tu ca acea
persoana nu avea cea mai fina piele pe care
ai atins-o vreodata? De unde stii ca acea
persoana nu iti impartaseste in totalitate
ideile, scopurile, credintele? De unde stii
ca ea nu ar fi fost ACEA persoana?
Nu stiu. Poate ca eu gresesc. Poate ca e
sunt cel limitat si tu, cel care razi de
gandirea mea esti acela cu privire de
ansamblu. In orice caz, cred ca este bine,
cateodata, sa orbesc pentru a invata cum sa
privesc.
