Camere veghi, pline cu morti
Care vestesc venirea Omului
Stau in miros de sange si de hoit
Parc-asteptand venirea calmului.
Femei in negru, plang ingenuncheate
A lor copii, barbati, ce stau cu ochi-nchisi
Si-n jurul lor, tacerea frontului
E spulberata de gloante vajaind.
Cratere mari, ce-ating si iadul
Inghit eroii gloantelor ce zbiara
Si printre ele, armata solitara,
Se-ndreapta spre o victorie amara.
Copii, bunici si soti, acum se roaga,
La arma, ca la o icoana,
Si ultima sperant-a lor
E-n glontul care zbiara.
A caracatitei lung brat
Cuprinde tara dupa tara…
Si steag de steag este purtat
Catre o lupta mondiala.
O… de-ati vedea, eroi romani
Care-ati murit cu arma-n brate,
Ca ati luptat, pe frontal de cosmar,
Pentru o tara, care-acum, doar tace.
Tace-necata in lacrimi de copii
Care mor zilnic de-a lor foame
In lacrimi de batrani, cu banii aruncati
In pensii medicale.
Stati si ganditi, o… oameni de popor
Care doriti lumina,
Au fost eroi, dar voi sunteti noroi
Pentru o tara-n care si visele suspina.
Voi criticati al nostru zbor
De pasari migratoare?
Dar voi, de fapt, ce ati facut
Doar sa ne dati un pic de soare?
Spuneti ca spargem, ca vandalizam
Si ca furam o tara!
Dar asta-i tara, unde chiar si painea
E mai amara, mai amara.
"Stati stramb si judecati mai drept"
Spunea un intelept odimioara.
Nu sa stati drepti, sa va mandriti
Cu-a voastra faima… minciuna populara!
Chiar si acum, eroii au ramas
Doar, ca ei mor, acum cu foamea-n mana.
Voi, continuati sa radeti… caci veti ramane
far de glas
La judecata cea din urma.
