si pentru cã ne ancorasem iubirea în blazare
am naufragiat besmetici pe un recif esential
unde sentimentele s-au regãsit spate în spate
valsând o tãcere pe arpegii impuse
adulmecam cu jumãtatea înfloritã
izul unui sãrut pe umerii goi de alge
de fiecare datã îmi curãtam gândurile în
grabã
de ghemotoace de cuvinte pereche
acoperind interstitiile tãcerii
tu le prindeai supus pret de un fior
si le redefineai în perle
acoperindu-mi ritmic glezna inertã
iubirea noastrã pãrea abreviatã
dar ecoul, ecoul ei ne asurzea simturile
cutezând pânã la aripi de înger
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Naufragiu?Dar ce naufragiu dulce,cand se folosesc cuvinte potrivite!Cateodata mi se pare ca acest cenaclu tace,l-am gasit mai greu si citesc cronici mai vechi...
