îti trimit în exil propria-mi constiintã
reîntoarcere în toamna primei iubiri
cerul acesta îmi poartã norii minijupe
mã prinde boem de genunchii transparenti
copacii îmi deapãnã ultimul verde
un bocet se întinde spre mine
vântul
din palmã
pãsãrii cosmopolite
rezem linia vietii
cutatã usor ca o pretinsã
strânsoare a mâinii
spre contopire
doar gândul meu rotocoale de ieri
fãcându-mã a câta oarã teluricã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
april_automn, renunt pentru o vreme la constiinta, motiv pentru care mesajul l-am formulat criptic, asa cum ai spus si tu. Revin apoi cu picioarele pe pamant, asa cum imi sta bine:)Multumesc!