Autor:	Codrina Verdes ( Aprilia ) - [ POEZIE ]
Titlu:	O sa-i creasca pe umeri din obisnuinta..

O sa-i creasca pe umeri din obisnuinta rasaritul cineva aruncã noaptea dupã noi sã ne învãlurim purtãrile în ea tu mai pune un vreasc în iubirea asta mocnitã zborul fluturilor locuieste pântecul meu desparte-mi-l chiar acum în foneme de aripi sã inspir primãvara în doze mici la pret de noapte stã amutit cerul sub noi si primãvara deasupra cu pretentii de ploaie poate mã voi scurge pe streasina zorilor între timp unuia dintre noi o sã-i creascã pe umeri din obisnuintã rãsãritul în formã de stol vom petrece cuminti cu privirea zborul scuturând din când în când dimineata care ne mai tãlmãceste câte ceva pe apucate despre noaptea trecutã rãmasã de-acum cu fata la perete

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	E versul meu preferat...din obisnuinta te astept sa redevii rasarit...restul e poezie!	cotangenta
2.	Si eu ma bucur atunci cand place poezia si reuseste sa atinga suflete, semn ca cititorul a rezonat. Canta, freamatul acesta trebuie exprimat cumva. Multumesc!	Aprilia
3.	Din anumite motive,de suflet, imi place si poezia asta.Imi place, capatand sensuri in sufletul meu.Doar este poezie,asta este rostul ei.Si as vrea sa cant...	april_automn

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]