ne-am întalnit când asteptãrile nu mai
stãteau pe-acasã
si nici rãbdarea începutului discret n-o mai
aveau
în jurul meu vibra o constelatie sau doar o
stea
nici nu mai stiu mã simteam punctiformã
când îmi arãtai cum curge asfintitu-n mare
îti adresam obsesiv în gând o întrebare
ipotetica
inspiratã din episodul sorescian
"ce"-ai lua cu tine dacã acesta ar fi
ultimul drum pe mare
sã nu-mi rãspunzi
mai bine pleacã fãrã mine
pescãrusii si-au rãtãcit zborul pe tâmpla ta
si marea te cheamã cu valul
nu vei sti niciodatã câte gulere desuete
îmi vor croi valurile sperantei
din câte meduze îmi voi grefa arsurile
privirilor tale
si câte compromisuri sentimentale voi face
ascultând coloana sonorã a ropotului
calutilor de mare
prin sufletul meu
continuu sã-mi ung tãlpile cu drumurile
cãtre tine
am conjugat iluzoriu toate verbele despre
iubire
si te voi astepta ca o penelopã contemporanã
întrupatã în remuscarea furtunii din portul
gândurilor
ancorându-ti zilnic corabia
de promontoriul rãbdãrilor imperfecte
purtând în mânã
lumina farului de doctorand
în transluciditatea trãsãturilor ludicului
postmodern,
decanonizarea, nereprezentabilul, ironia,
carnavalizarea de-a jocul asteptãrilor...
aldebaran.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Joaca cu bilele sau cuvintele e cumva asemanatoare, nu?
Incurajatoare asociere...apropo, Hermann Hesse spunea despre lacrima: "Lacrimile sunt gheata sufletului care se topeste". Putem spune cam acelasi lucru si despre cuvinte...uneori ne topesc sufletul, alteori ni-l inalta. Joaca cu bile sau cu cuvinte e cum
Un superb roman a scris si Herman Hesse, dar totul era poezie in proza, raman la ideea jocului cu margele de sticla pe care il inventezi cu delicatete...