de aici din camera asta obscură
mă simt urmărită cu fiecare lumină
umbra care alunecă erotic pe tavan pe obraz
claxoanele se aud în ritm de mozart
îmi scutur singurătatea de pe mine
ea se asează în haite la picioare amintindu-mi
de noi
mă întrebai adesea
poti să aduni zilele frumoase într-un ghem
si să le dai de-a dura timpului pentru când
nu voi fi
răspundeam săgalnic întrebărilor din mine
ce as lua cu mine pentru o zidire
as lua un bărbat
destept cât o bibliotecă necitită
o ploaie caldă de vară care să mă curete de
păcate
un cires înflorit care să tină cât o primăvară
doar că de la o vreme mă simt un fel de ana
între zidurile tăcerii
sunt prea strâmte
ale plecării tale semne
poezia asta parcă îmi iese din degete
dezgolindu-mă construindu-mă
si nici măcar nu stiu unde
se duce
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Jocuri de cuvinte, versuri albe si simple si multa gandire analitica. Bravo!
Nici nu mai conteaza unde atita timp cit din degete iti ies frinturi de divin...trebuie sa fi adinc sentimental pt o rapsodie de claxoane...din inima ,prin degete catre suflete!