eu sunt femeia cu atârnândele fuste de
fantezia înmuguririi
locuiesc tot aici între cer si pãmânt
trece prin mine masa tãcerii sculptatã de
timpuriu
dar port pe buze aceleasi cuvinte simple de
buzunar
în gât mi se înnoadã o ploaie întoarsã
bratele mele au însemnele liliacului alb
în pântec mi se ascunde o poveste cu început
murmurat
peste pleoape îmi poposeste zãnatic vânticel
de aprilie
fãrã sã-i tulbur nuantele despre fluturi
cu el mai înalt câte o noapte ca pe un zmeu
dintre coperti de femeie însinguratã
cu genunchii juliti din zboruri sparte de
orgolii
se prãbusesc nesustinute dinspre nicãieri
îmbrãtisãri în formã de spiralã
urmele cãtre tine nu mã pot duce mai jos de
pãmânt
stiam cã va veni o zi
niciodatã devreme
niciodatã târziu
când îti vei aminti de pãlãria uitatã
în colajul unei fotografii de demult
nu ti se pare cã primãvara asta seamãnã cu
un bebelus din flori ce asteaptã sã fie
botezat
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
ruddy, poate merit, poate nu, oricum Dumnezeu ne da fiecaruia lectii...iti multumesc pentru urari. Sarbatori fericite!
