Ceremonia de investire a lui Barack Obama
atunci cand ea a fost facuta. a fostun bun
prilej de a constata inca o data ca multi
dintre noi apreciem exact tot ce nu este
romanesc si criticam exact aceleasi
lucruri, daca sunt ale noastre. Astfel,
cheltuielile cu organizarea festivitatii,
destul de mari ,programul evenimentului,
discursul noului presedinte al SUA, totul a
fost gasit exceptional de catre cei care s-
au dus ca reprteri,jurnalisti romani
acolo ,ori pe la diverse televiziuni
particulare sa comenteze evenimentul. Am
observat si cu cat respect a fost primita
declaratia lui Hillary Clinton referitoare
la faptul ca Rusia foloseste multe dintre
resurseleei naturale, gazul mai exact, in
negocierile politice. Imi amintesc cate
critici si-a atras Traian Basescu de la
terte sau aceleasi persoane atunci cand
declara in iunie 2007, dupa Summit-ul
energetic al tarilor din Europa de Sud-Est,
ca Romania "nu va accepta ideea utilizarii
energiei ca pe o arma politica".
Am privit deseori la posturi tv
particulare ,in cadrul unor documentare
straini vorbind mai frumos despre tara
noastra decat o facem noi insine. Am vazut
mai mult respect la ei decat la noi fata de
valorile noastre,fata de peisajele mirifice
pe care tara noastra le are,fata de
locurile natale ale unor mari poeti sau
scriitori. Unii artisti de geniu sant
ovationati in picioare in afara tarii. In
timp ce aici, in Romania, n-au valoare.Sa
dau un singur nume: Gheorghe Zamfir.Ca el
poate ca mai sant si altii.Orice am dori sa
facem pentru Romania , trebuie sa incepem
de la schimbarea mentalitatii. Atat timp
cat a-ti iubi tara si a-ti respecta
istoria, traditia pe care o are un popor
iar valorile unei tari precum cea a
Romaniaei sunt considerate elemente
proaste, nu avem sansa de a ne depasi
conditia de popor nefericit tocmai la el
acasa .Am avut parte de-a lungul istoriei
de multe momente nefericite,din care am
stiut sa iesim cu bine,exceptie facand al
doilea razboi cand ne-am rusofonizat .Dar
si atunci in 1965 cand venea la putere
Ceausescu,prin politica sa,prin tezele sale
din iunie 1971,prin ceea ce a facut atunci
si ulterior,iata ca s-a putut ca Romania sa
fie apreciata si din exterior dar si din
interior.Chiar daca in 1989 situatia era
alta.De ce n-ar fi si acum la fel?Ne-am
pierdut oare sentimentul national?Daca
da,unde?Poate il regasim candva, ca o mama
care si-a pierdut copilul !
