Fire de praf în goana vântului, noi ne-am născut,
Cenuşă-n urma unui foc nestins am devenit,
Copii ai nimănui, ce-n mâna sorţii am căzut,
Prin lume rătăcind şi căutând ce-n urmă am pierdut.
De tine-azi m-a cuprins un dor nemărginit,
Acum să te revăd aş vrea dar ţăr-na-mi te-a răpit.
Să te ascult, atât doresc dar glasul ţi-e-amuţit,
Şi să-mi zâmbeşti ca altădată, să te simt fericit.
De multe ori greşit-am în faţa ta şi-aş vrea,
Iertare-acum să-mi cer, iertare de-aş avea.
Să-asculţi aceste vorbe e prea târziu de-acum,
Rămas-a-ţi amintirea la margine de drum.
