Nu pot să plâng durerea ta,
Nu vreau să-mi sfâşâi inima!
Nu pot privi sfârşitul tău,
Nu vreau să mă sfârşesc şi eu!
De ce-ai pornit acum pe drumul tău?
Tu, suflet drag, îmi faci şi mie rău.
Speranţa-mi va muri cu tine
Şi ghiara morţii-o voi simţi prin vine.
Tu, suflet drag ce noaptea doar îmi ieşi în
cale,
Te-ai îndreptat zburând către "pământ", agale,
Şi n-ai gândit ce-n urma ta va fi,
Au fost doar flori… şi lacrimi de copii.
