Fantasma despărţirii, spre mine roieşte,
Umilă carapace, îmi pari tot mai rece.
Privesc în adâncu-ţi… e ceaţă,
Iar ochiul morbid răscoleşte
Adâncul întuneric din noi.
Te-ai plictisit de oameni şi nu mă recunoşti,
Iar duhul meu, străin parcă de tine,
Abia-ţi mai duce trupul
Ce ţi-l târăşti greoi.
Tresar…
E suflul tău, făptura mea.
Aud…
Ecoul tău, strigarea mea.
Trăiesc…
În hoitul tău, o viaţă-a mea.
