Privesc nepăsătoare nepătrunsul întuneric,
Tresaltă inima-mi în jocuri de copil,
Dar ochii plâng şi buzele suspină
Şoptind cântecul vieţii… un pasaj feeric.
Ascult nepăsătoare la şoaptele din noapte,
Porneşte gândul spre necunoscut,
Dar chinga-l ţintuieşte şi aprig îl zdrobeşte,
Stropind cu lacrimi roşii, cărarea către moarte.
Visez prin stropi de frunze la jalea celor
mulţi,
Adesea roua cade pe-al lor creştet umil,
Din piepturi izvorăşte cenuşă pretutindeni,
Şi eu şi ei, cu toţi rămânem veşnic muţi.
