Clemanta şi parapanta
Ţi-aduci aminte, mãi Clemanta,
Când ne dãdeam cu parapanta
Din muchia unui dop de "Fanta"?
Aterizam pe-un vis lichid,
Încolãcit ca un perfid,
Orgolios şi translucid,
Pe mijlocelul tãu de vampã,
Şi te simţeam ca pe o crampã
Atuncea când ieşeai la rampã,
În inima-mi de plastilinã,
Mi-o modelai, tu, mesalinã
Într-o arhaic-figurinã,
Şi tolãniţi între speteze
Pluteam cu simţurile treze
Uitând de-absurdele asceze,
Sorbeam din trupu-ţi de cadânã
Pân-te dezlãnţuiai-furtunã
Un ceas, o zi, sau chiar o luna.
În avalanşã, sutiene
Cãdeau zburdalnic, fãrã lene,
Paralizante şi obscene...
Dar asta pânã când, deodatã
A nãvãlit, alcoolic, tata
Şi mi-a stricat toatã salata!
|
