Un osman dintre aceia fãrã neam şi fãrã
limbã,
Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o
schimbã,
Se plimba matol, sãrmanul, neţinând cãrarea
dreaptã,
Scãrpinându-şi cu ardoare scãfârlia cea
deşteaptã.
Dintr-un bloc fãrã ferestre o gagicã se
coboarã,
Dupã mutra rutinatã nu pãrea deloc fecioarã,
Mirosea a vişinatã de-acum douã primãveri
Iar surâsu-i (cu protezã) provoca la ochi
dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumuseţe,
A-nceput sã facã zâmbre şi pe-alocuri feţe-
feţe
Şi chiar dacã peste case, nesimţitã, cãdea
burã
Pofticios privea la tipã, fermecat de-a ei
naturã.
Pipãindu-şi marafeţii, vru sã-ngaime tandre
şoapte
Cam ceva de genul: â€ŢFato, unde vrei sã dormi
la noapte?"
Ea, vãzându-i poticneala, gât de struţ pe
datã-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se
desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în braţe-mi
vino
Eu sã îţi alin hormonii, iarã foamea-mi tu
alino!
Hai, acuşi se face beznã şi apar la streşini
stele,
Vin sã-ţi prezantez tariful plus serviciile
mele!
Pân` osmanul sã-i dea verde, portofelul îi
dispare,
O durere de dinţi (lipsã) din neanturi,
brusc, rãsare,
O durere criminalã care creşte, creşte,
creşte,
Cu vitezã de Ferrari peste fãlci i se lãţeşte
Sãgetându-l înspre tâmple tenebroasã îl
cuprinde
Şi din creştet pânã-n talpã ca o plagã se
întinde,
Iar subit din tãrtãcuţa-i se iţesc cucuie
mari
Depãşind ca înãlţime baobabii seculari.
La doi paşi de-osmanul nostru, o ţigancã mai
bãtrânã,
Peste-o pungã cu seminţe tronând veşnicã
stãpânã,
Observându-l cã-şi blesteamã soarta crudã în
pustiuri
Şi cã lacrimi mari, tardive, curg pe barba-
i, râuri, râuri,
Râde: "Spune bogdaproste cã nu te-a târât
prin lanuri,
Sau în vreo fântânã seacã, prea departe de
limanuri.
Mie mi-a ciordit din casã frigideru` şi-un
covor,
E piranda lu` Şmenaru, nu e fatã din popor!
(Dã şi mie, coane,-o sutã, sã mor io de mã
prefac,
Merg ca martor şi la Circã, nu mã dau dupã
copac)"
E snopit de tot osmanul, iar biştarii nu-i
ajung
Nici de-o chiflã expiratã şi ofteazã
îndelung,
I-au şparlit din buzunare tot ce-avea,
ultimii chiori,
Astfel o pãţeşti când seara umbli beat cu
capu-n nori.
Prins cu dreapta de o bârnã apãrutã-n drum,
înaltã,
Îşi adunã pãlãria şi fularul laolaltã,
Ochii-i vineţi lãcrimeazã de durere (sau de
vânt?)
Şi c-un icnet animalic se urni de la
pãmânt...
În sfârşit ajunge-acasã, vila kitsch cu
turle-n cer
Strãluceşte de departe pe al urbei eşichier,
Alta nu gãseşti de cauţi din Strehaia în
Bali,
Strãjuind intrarea, sumbru, bodyguardu` îşi
zãri,
Bâta lui de baseball, groasã, cu esenţe de
alun
Te fereşte de belele chiar şi-n ultimul
cãtun.
- Bine mi-am gãsit bârlogul, thanks,
mãritule profet,
Cãci Allah e unul singur şi doar unul
Mahomet!
Aşa murmurând osmanul, bucuria i se naşte
Când o haitã de rotweilleri dã semnal cã l-
ar cunoaşte…
Timpul a trecut, osmanul a-nfipt ghiara,
vultureşte,
Ilicit în zestrea ţãrii iar averea îi
sporeşte,
Are-acum un supermarket, un hotel şi an de an
Dã petreceri grandioase cu bugete de sultan,
Nu îi stã nimic în cale, orice porţi i se
deschid,
Ştie cui sã-mpingã şpagã, demn vlãstar de
Baiazid.
N-a uitat seara de care sumbre amintiri îl
leagã,
Pe piranda lu` Şmenaru o viseazã noaptea-
ntreagã,
Scos din minţi de dor, osmanul a tocmit pe-
ai lui spahii
S-o gãseascã, vie, moartã, ori în munţi ori
în câmpii,
S-a sfãdit şi pe la şatre doar cu bulibaşe
mari
Ca sã scotoceascã bine pânã-n codrii de
stejari.
Într-o zi, la poarta vilei, bate-un tuciuriu
c-un bãţ,
Culturistul de la pazã îl descoase cu
dispreţ:
- What`s up, doc?
- Nimic mâncaţi-aş! Sunt venit hãt din Banat
De piranda lu` Şmenaru sã îi zic la împãrat!
Namila îşi dã acceptul iar ţiganul de la cort
Intrã ţanţoş drept în vilã, etalând slinosu-
i port.
- Ce-i ţigane? întreabã-osmanul, ai vreo
veste sã-mi închini?
Spune repede, nepoate, nu mã ţine ca pe
spini!
- Ia-mã-ncet, pupaţi-aş ciocu`, nu vezi cã-s
abia sosit?
Dã un vischi mic la mandea, ca un semn de
bun venit!
De-mi serveşti nişte friptane nu zic nu, ba
sã mã ierţi,
Oi fuma şi o mahoarcã chiar cu riscul sã mã
cerţi.
Am venit la tine, şefu`, cu un plan ce-am
pus la cale
Ca s-o prindem pe piranda, sclava visurilor
tale,
Am nişte idei deştepte, dar rãmâne între noi,
Nu vreau sã se işte, coane, peste noapte
vreun rãzboi!
- Tu eşti prea naiv, ţigane, la atâtea câte
pot
Crezi c-o sã mã-ncurc aiurea cu un gãinar, c-
un ciot?
Bã, tu n-ai habar în viaţã pe câţi zmei şaua
am pus
Ocupându-mã de biznis de cu zori pânã-n apus,
Banul lângã ban, fârtate, se-nmulţeşte, se
adunã
Cãci mã trag din seminţia ce-are-n steag o
semilunã,
Iarna mi-o petrec în Fidji, iarã vara plec
în Malta,
Top modele în jacuţi înşir una lângã alta,
Ieri am cumpãrat în lizing câteva autocare,
Sã le plimb, de-mi vine cheful, ba la munte
ba la mare,
Banii de la proşti curg gârlã înspre mine,
râuri-râuri,
Pot sã fac din lapte ţuicã, sã scot apã din
pustiuri!
Deşi fost-am o amibã pricãjitã la-nceputuri
Astãzi euroii, falnici, îmi sunt paloşe şi
scuturi,
Am colecţie completã de nunceakuri şi de
sãbii,
Chiar asearã, lu` bunicu, i-am donat vreo
trei corãbii
Şi pe bune, bã ţigane, la câţi avocaţi am
strâns,
În procesele penale sunt mereu de neînvins.
Dintr-un prãpãdit sinistru ce tundea prin
parcuri iarbã
Azi sunt rege-n astã urbe şi îmi râd, pe-
ascuns, în barbã.
Zi-mi pe sleau care e şmenu`, ciripeşte de-
ai vreun pãs,
Ori vrei sã te-ntreb de-a dreptul: "Mãnânci,
calule, ovãs?"
Nu mã face, cã-mi pun zbirii sã te-alinte c-
un nunceak,
Orice-ai fi tu, mare mahãr, un ţigan sau un
moşneag.
- Un ţigan? Da, barosane, dar ţiganul ce-l
jigneşti
E mai şmecher decât alţii, nu-i uşor sã-l
mãtrãşeşti!
Lasã ţâfna, fii cuminte, fi`ncã nici nu mã
cunoşti,
Hai, adunã-ţi toţi gealaţii, mercenari ce-i
ţii ca oşti,
Omeneşte-mã, baştane, cu potol, ca pe-un
oaspe,
Cã sunt vãr primar cu Ţeapã, care-şi zice şi
Istaspe,
Ãla care vinde ciungã mai încolo, lângã pod,
Profitând şiret de granguri ca de ultimul
nãrod.
Deci, s-o prindem pe pirandã, astãzi, zãu,
nu ne mai scapã,
Şade-ntr-un bordel, la şatrã, fãrã bec şi
fãrã apã.
Însã treaba e cam naşpa, nu cã vreau sã te-
nspãimânt:
Cinşpe cuţitari stau strajã la chilia-i de
pãmânt!
Tu gorilele adunã-ţi, hai s-o ştergem, val-
vârtej
Ia şi-o trupã antitero (cicã ãştia-s mai
viteji)
O vrei grabnic pe pirandã fi`ncã pata ţi s-a
pus,
Dacã-ţi etalezi şi muşchii poţi s-o legi
pân` la apus.
În schimb, vreau sã-mi dai de-a moaca, ce-ai
p`aci, cupru şi fier
Ca sã-l vânz la "Colectare", sã ajung şi io
boier.
Jur! Sã-mi moarã puradeii şi borţoasa şi tot
neamu`
Dacã ea pânã disearã n-o sã-ţi spele,
tandrã, geamu`!
Însã, ca sã nu te facã vreun guşter de
poveste,
Nu uita sã iei cu tine antiglonţuri d-alea,
veste,
Ia-ţi şi-un tanc, cã nu se ştie, de-or sã-ţi
stea în faţã zid
Sã-i dobori ca pe popice, doar eşti neam de
Baiazid!
În sfârşit osmanu-şi strânge mecenarii cu
mult zbucium,
Fin`c-avea numai un fluier, n-apucase sã-şi
ia bucium,
Bine echipaţi cu bâte, lanţuri, sãbii (chiar
şi-o coasã),
Dupã ce-au urcat în Jeepuri, pleacã-n
noaptea-ntunecoasã...
Au ajuns curând la şatrã. Osmanlâul face-un
semn,
Toţi coboarã din gipane, doar ţiganul, om
nedemn,
Stã pitit dupã tufişuri, cu burtoiul la
pãmânt,
Aşteptând deznodãmântul, ocrotit de ploi şi
vânt.
Mercenarii, duri, atacã, vin ca boabele de
grindeni,
Vin din faţã, vin din spate, vin en-gros de
pretutindeni,
Cerul plin de nori mulatri se întunecã a
ploaie,
Parcã ştie cã la şatrã se încinge o bãtaie...
Osmanlâul fãrã scrupul e cuprins tot de
turbare
Şi ordonã genocidul de la mic pânã la mare,
Mercenari din Legiune ce-au fãcut prin
Franţa oaste
Bat, metodic, tot ce mişcã, dau la cap şi
sfarmã coaste,
Cuţitarii se-nfierbântã, se porneşte-o
bãtãlie
Ca în "Cei şapte magnifici" când pe deal,
când pe câmpie,
Ei cãruţele cu corturi fãrã veste le
rãstoarnã,
Peste fân şi peste zdrenţe nişte motorinã
toarnã,
Totul arde, zici cã-i torţã ce preschimbã-n
lavã gerul,
Iarã fumul asimptotic prinde-n funii roşii
cerul,
Osmanlâul e în frunte, c-o mânie-ngrozitoare,
Ca Van Damme în plinã formã dã din mâini şi
din picioare,
Pârnãiaşii nu se lasã, ei din mãturi îşi fac
suliţi,
Câte-un porc jegos guiţã, e rãzmeriţã pe
uliţi!
Mercenarii-şi umflã muşchii. Ordonaţi, vin
în şiraguri,
Cad în roiuri nesfârşite, ca albinele în
faguri...
În ãst timp, într-o chilie şade calm,
netulburatã,
Chiar piranda lu` Şmenaru. Încropeşte o
salatã,
Cu o coajã de bananã şi un ou stricat în
mânã,
Pentr-o ciorbã ar traduce şi din greacã în
românã,
Iar pe masã, plin de larve, un borcan cu gem
de prune
Vrea sã-l dea cadou lu` sor-sa, când o fi sã
se cunune.
Osmanlâul observând-o a rãmas încremenit
Parcã însuşi "Terminator" peste nas l-ar fi
pocnit.
El rememoreazã iute amintiri una şi una
Pânã când, peste coclauri, adormitã, iese
luna,
Dar piranda, hoţomanã, ca trezitã brusc din
somn
Face pe mironosiţa, descântându-l, blând, pe
domn:
De ofelie privirea pironitã-i pe o carte
Ce-a gãsit-o-n tomberoane, aruncatã, nu
departe.
"Şed amu` chircit pe vine
(Aş hali nişte mãsline)
Da`...îţi scriu, cu pix, o carte
Cã-mi eşti, iubi, prea departe,
Sã-mi trimiţi, pliz, o nuga,
Dacã eşti un cineva
Cel mai cel din branşa ta!
Cutreier poienele,
Îmi boiesc sprâncenele,
Doar m-o prinde-un cintezoi
Sã m-arate şi-n Plaiboi,
Sã-mi pozeze flamurile,
Io sã-mi scutur ramurile,
Sã-mi boţeascã penele,
Io sã-i spãl izmenele,
Şi-ntr-un fel simandicos
Sã-ntorc dosu` la Cristos
Cã-i prea surd şi ofticos"
Când osmanul a vãzut-o declamând precum
rapsozii,
S-a-nvârtit de unul singur ca un câine-n
jurul cozii:
- De ce oare sunt aicea? Ce voiam? Pe cine
caut?
(Şi-n timpanele-nfundate-i rãsunau muzici de
flaut)
- N-o sã-i zic lu` mândra asta nici un "du-
te mai încolo!"
Azi empatizez cu Rocky, mã împac şi cu
Apollo,
Plec mai bine la Safari, poate-mi picã un
mistreţ,
Poate scriu, dacã-s beat mangã, chiar şi un
letopiseţ,
Suferinţele lui Werther le trãiesc mai toţi
nerozii,
Sã mã deghizez în Goethe, sã m-afund în
mâlul prozii?
Sã-mi dezvolt musculatura la tãiat de brazi
şi paltini
Ori fãcând pe Moş Crãciunu` sã-mpart daruri,
dupã datini?
Ştiu, am folosit bazooka, terci e toatã
şatra voastrã,
Vãd cã am produs ravagii, situaţia-i
albastrã,
Însã vreau sã-ndrept greşeala. Mâna zânei o
s-o cer,
O sã-i dãruiesc pirandei cel mai trendy
giuvaer!
Nu contest c-au tãvãlit-o prin tufişuri toţi
tembelii,
Poa` sã facã şi trotuarul drept în faţa
cafenelii!
Se retrag toţi mercenarii. Cuţitarii cu-a
lor suliţi
Pleacã la ciordit poşete. E iar linişte pe
uliţi...
Ca pe o marionetã dirijatã ferm de funii,
Pe osman piranda-l ţine prins în plasele
minciunii,
Ea l-a luat de soţ pe fraier. Naş Patriciu,
liberalul
Cel curat ca o fecioarã şi mai pur decât
cristalul,
Cel ce bea doar apã platã şi nu intrã-n
cafenele
Le-a fãcut cadou un Maibach plus o geantã cu
lovele.
Stând la masã în bodegã beau un Heineken şi
cuget,
Care dintre personaje e mai ticãlos, mai
buget:
Matracuca lui Şmenaru cea expertã-n
şiretlicuri
Ori osmanul ce avere a fãcut vânzând
nimicuri?
Cel care vãzând în stradã o monedã veche,
calpã,
O ridicã brusc de parcã n-ar avea pingele-n
talpã?
N-ai sã vezi un ins ca ãsta, cu fairplay sã
recunoascã:
"Eu sunt doar un neica nimeni, un râios cu
ochi de broascã"
Cãmãtarii plini de-osânzã îşi trimit cu
ranga solii
Sã recupereze grabnic de la vreun naiv, toţi
polii
Şi ascund, pe la chindie, pãrãluţele-n
scufie,
Cãci aşa le este datul, singura filozofie,
Banu-l fac lovind cu pumnul, însã n-au prea
multã minte,
În vocabularul zilnic zac timide cinci
cuvinte,
Prin senate, parlamente îşi gãsesc prea
lesne locul,
Când politica e curvã ei sunt peştii ce-i
fac jocul,
Iar apoi stau la oglindã, îngâmfaţi, sã se
admire,
Bat obrazul ca tovalul pretinzând cã e
subţire,
Ciorditorii, pârnãiaşii, toţi au sânge de
roman,
Fi’ndcã au cerşit pe vremuri chiar în halã,
la "Traian",
Au uitat cã ani de-a rândul scotoceau doar
prin gunoi,
Astãzi ei sunt stâlpii ţãrii, iar gunoiu-l
ducem noi!
Bani întoarce cu lopata orice fel de
stârpiturã,
Dacã ai tupeu cu carul te agiţi şi dai din
gurã,
La alegeri toţi ca unul te voteazã, idioţii,
De ciolan când vine vorba din neant sar
patrioţii,
Toate feţele de pernã, papagalii şi guşaţii
Au ajuns sã-şi facã zestre pe cocoaşa bietei
naţii...
Suntem noi fanii lui Guţã? Manelişti inculţi
şi fameni
Au inoculat prostia în dovleacul multor
oameni,
Indivizi cu stil de grotã, nesimţite
creaturi,
Scot doar kitsch-uri maneliste din
mirositoare guri,
Prãvãlesc pe capul nostru doar ruşine şi
ocarã,
De-aia tineri de valoare fug cu traista-n
bãţ din ţarã.
Ne-a ajuns câţi inşi bezmetici injectaţi cu
drog în vene
Din merţane opulente fac la stop semne
obscene,
Dacã ştii sã pupi temeinic şi cu râvnã drept
în dos,
O s-ajungi, fãrã tãgadã, dintr-un cerşetor
un boss!
Dive strâmbe şi grãsane se dau bine cu pomadã
Şi cãlcând ca raţa-n strãchini ies în Jeep
la promenadã,
Le-nsoţeşte vreun ministru cu figurã de copil
Care etaleazã ţanţoş cât chibritul, un mobil,
Au uitat aceste fee cu mişcãri de curtezanã
Cã dormeau iarna trecutã în metrou pe
la "Romanã"...
Iarãşi deşteptat din gânduri sorb nervos din
berea rece
Şi mã-ntreb când nebunia ce ne mistuie va
trece,
Când parlamentarii noştri cu promisiuni
aruncã
Urmãresc binele ţãrii ori o halcã roz de
şuncã?
Românaşul e un haplea, lesne e a-l înşela,
Un cioban fugit din stânã greu se poate
cizela,
De-aia stãpânesc acuma cioflingarii peste
ţarã
Şi o jecmãnesc cu sete, fie iarnã fie varã,
La alegeri, asta-i soarta, ne-am fãcut un
obicei
Sã instaurãm la cârmã numai loaze şi mişei,
Care zâmbitori, dar sadici, au o singurã
pornire:
Sã ne lase-n aia goalã pân` sã prindem noi
de ştire!
N-au de gând eroi sã fie, sã rãmânã-n veci
prin cronici,
De cei mulţi îi doare-n spate, îi sfideazã
cruzi, ironici,
Chiar de vine don Becalli şi-o sã dea cu
barda-n ei,
Tot or sã rãmânã-n urmã alte turme de
mişei...
Dacã-ţi faci o socotealã şi stai bine sã
aduni
Tot mai bine-i în Canada cã e joi sau cã e
luni!
|
