Misterul gândurilor mele dã naştere unor mistere ale gândurilor tale dar poate gândul meu nu-i un mister, când devin prea sincer şi fãrã sã vreau mi-am deschis sufletul şi inima sã simt cum reânvie gârbovul meu trup. Pentru aceastã minune ţie trebuie sã-ţi mulţumesc. Tu care ai reaprins flacãra olimpicã a dragostei şi-mi încep maratonul spre inima ta, o cursã cu obstacole nevãzute şi neprevãzute.
Îti întind o mânã,
O mânã îmi întinzi.
Atingerea lor ne mânã,
Într-o iubire de fantezi.
Te îmbrãţişez, mã îmbrãţişezi,
Sã ne pierdem pentru o clipã,
Ce te înspãimântã şi n-o crezi,
Când îţi spune cã eşti iubitã.
Te sãrut, mã sãruţi vrãjitã,
De un vis ce nu-l crezi real,
Doar inima ţi se înfirbântã,
Iar trupul tãu trãieste sãrutul.
Eu şi tu, tu şi eu,
Trup, inimã, gând,
Sã fim împreunã vreau,
Râzând, plângând, iubind.
Poate te înspãimântã aceastã ideie atunci când devine voinţa ta şi totul se transformã într-o luptã oarbã între a fi şi a nu fi iar eu sânt o mie una fãrâme de fantezii pe care tu le aduni într-un singur vis.
Mã urmãreşte zi şi noapte scânteia ochilor tãi ce s-a aprins sã-mi lumineze visul. Tremurã întreaga-mi fiinţã ca o frunzã gata sã fie zmulsã pentru o cãlãtorie în necunoscut şi mã zmulg din rãdãcini, sã mã înalţ, sã plutesc purtat de adierea rãsuflri tale. Trãirile insuflate de sãrutul tãu mã fac ferici şi nu pot sã nu TE IUBESC !
