Moto: ...uneori inocenţa naşte
... monştri!
Timpul a trecut şi m-am schimbat deşi nu-i o certitudine. Sânt acelaşi, tot eu, iar voi mã priviţi cu alţi ochii, când soarele nu mai strãluceşte la fel ca ieri. Nu-i vina mea pentru pãrerea voastrã, pentru bune sau rele, când nimeni nu m-a întrebat ce vreau. Şi de ma-ţi fi întrebat nu va-ş fi putut rãspunde.
Între atâtea rãspunsuri pregãtite cu o clipã înaintea întrebãri se ascunde naivitatea ce vã amuzã. Grja zilei de mâine mã întoarce la ziua de ieri când visam la un viitor al meu ce l-aş fi împãrţit cu voi cei ce zâmbiţi sã vã ascundeţi gândurile.
Nu-mi lãcrimau ochii atunci când visam şi zâmbeam alergând prin livezi de cireş, eu şi fluturi. Azi nu mai sunt livezi de cireş şi-mi pare cã pânã şi fluturi m-au pãrãsit iar lacrimile îmi sunt uscate.
Nu mai sânt copil!
