Dintodeauna mi-am dorit sã pot zbura, sã-mi întind braţele, aşa cum îşi întind pãsãrile aripile, şi sã mã înalţ peste bolovanul de care m-am împiedicat ieri, peste gardul ce stã stavilã, peste un oarecare copac, peste întreaga pãdure şi tot mai sus sã mã pot lua la întrecere cu vulturi, numãrându-vã pe degete, pe toţi odatã.
Vreau sã zbor din dorinţa de a fi singur, atunci când instinctul îmi spune: â€ţFugi!â€; sãtul de atâtea câte îmi încreţesc fruntea, îmi albesc pãrul iar trupu-mi devine leneş şi obosit. Fug izgonit de voi, cei ce v-aţi izolat în câte o fãrâmã de iad înrobiţi unei obsesia numita: â€ţfericireâ€.
Fug de singurãtate atunci când devine o certitudine şi doar ea îmi ţine tovãrãşie necondiţionatã, o urãsc pentru loialitatea ei, care mã sufocã. Vã urãsc pe voi care m-aţi pãrãsit pentru o nu ştiu care alternativã.
...uneori golul din sufetul meu
mã înalţã sã plutesc haotic,
într-o iluzie a perfecţiuni,
ce a devenit o obsesie...
...pãtimaşã!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc... acesta este motivul pentru care m-am inscris: sa invat si sa ma corectez (am terminat cam de mult scoala si am ceva lacune cu ortografia)
Chiar este ceva patimas in scrisul tau. Tocmai de asta el promite: e viu!
ps. In loc de obsesia cred ca e obsesii,in loc de va-ti e v-ati si in loc de ma-ti e m-ati- toti mai avem scapari.
