mai zãbovesc la pieptul tãu
s-ascult vibraţia luminii
pentru cã simt nevoia de primãvarã
nevoia de curat
de dor sãlbatic
dezlegat
din firele de fân cosit
mireasma nopţilor de mai
simţim acelaşi univers
aceleaşi aripi ne dezleagã
de tot ce înseamnã muritor
opreşte-mã
din efemer
sã fiu etern pe fruntea ta
nemuritor de rând
mai dã-mi o respiraţie sau douã
din suflul tãu aprins
sã aflu veşnicia...
