într-un vacarm continuu
ne ciocnim zi de zi,
atomi liberi
trecem prin timp-
nici umbra nu o auzim
cãzutã-n veşnicie.
ne etichetãm ,
asemeni borcanelor din vitrinã;
preţul, noi înşine nu-l ştim.
unii pe alţii ne cãţãrãm
muritori peste muribunzi
rãnim, jignim apoi suspinãm
â€ţ e spre binele acestei lumi â€...
în prag de sãrbãtori ne primenim,
din cioburile vremii facem globuri,
ipocrizia o ascundem sub fard.
aprindem lumini de Crãciun
fredonând colinde,
visãm la smirnã si tãmâie,
aşteptând magi vestitori
la uşa ieslei sufletului,
copii nevinovaţi alergãm .
ascundem cenuşiul vieţii
pe care orbitãm,
sã nu-l spele
primii fulgi de nea.
