Autor:	Lucia Pătrașcu ( Lucia Pătrașcu ) - [ CRONICA ]
Titlu:	DESPRE O CARTE 10

ORDINE ÎN GÂNDURI de MIHAI VINTILÄ‚ Volumul de versuri â€�ţORDINE ÎN GÂNDURI” de MIHAI VINTILÄ‚ , Editura PIM, Iaşi, 2013, 52 pagini, are o prefaţã care aparţine Domnului ION BÄ‚LAN, dramaturg, membru al USR. Aşa cum se menţioneazã în Prefaţã â€�ţSã faci o asemenea ordine, cred cã este prea mult pentru un muritor chiar dacã beneficiazã de cel mai perfect computer viu din Univers, creierul, dar totuşi autorul încearcã”. Cele 35 de poezii din aceastã carte, ânsoţite de câteva imagini aparent “jucãuşe”, dar, desigur, foarte elocvente, ar putea pãrea puţine pentru a reprezenta opinia unui autor şi pentru a-l face înţeles cititorului, ajutat de acel discurs poetic al versului liber, pe care-l foloseşte. Cu toate acestea, îl descoperim pe Mihai Vintilã ca un rãzvrãtit, nemulţumit de ceea ce este în jurul sãu. De aceea, s-a hotãrât a face ordine. De fapt, acesta este modul în care poetul înţelege cã trebuie trãitã viaţa fiecãruia: cu ordine în gânduri. Pentru cã â€�ţE haos în lume / Bãnci, oameni, vieţi / Se prãbuşesc…” (Ordine în gânduri, pag. 9). Atunci când gândurile au devenit prea împovãrate deoarece “Minciuna guvernantã / Îţi striveşte tâmpla” (Nu suntem proşti, pag. 11), poetul, ca un gospodar care constatã cã în bãtãtura sa este prea multã mizerie, a luat o hotãrâre precisã “Pentru stabilitate / Am decis / sã-mi fac / Ordine în gânduri“ (Ordine în gânduri, pag. 9). Este o nevoie determinantã de a corecta acele gânduri â€�ţ…ce tremurã / De-o muscã” (Cuvântul, pag 42), de aceea autorul, conform cu sine însuşi, se înfãşoarã în mantia raţionamentelor pentru a înţelege tot ceea ce se întâmplã în jurul sãu cu el şi cu ceilalţi oameni şi pentru a arãta protestul sãu. A stat el resemnat, ca fiecare dintre noi, privnd toate aceste nereguli, A înţeles cauzele şi acum este convins de necesitatea unei anumite ordini. Abia dupã ce aflã â€�ţCã şi cuvintele / Au preferinţe.” (Lansãri de cuvinte, pag.38), dupã ce constatã, totuşi, cã â€�ţ…şi gândul / Este viu.” (Gândul viu, pag 24), înţelege de ce, adesea, â€�ţ…oamenii cu douã feţe / Întorc spre noi / Doar masca / ce zâmbeşte…” (Oamenii…,pag. 31). Motiv pentru care, ca un gest protestatar, refuzã acel gen de compatibilitate prin care â€�ţPentru schimbarea ce ne-o cer /…./ Sã ne schimbãm sufletul / Pentru cã doar astfel / Vom fi compatibili / Cu lumea minciunii / De dincolo de / Ordinea în gânduri” (Compatibilitate, pag. 37). Este un compromis pe care poetul Mihai Vintilã nu îl acceptã şi, într-o sinceritate nedisimulatã, ia atitudine, încercând sã convingã pe oricine cã nu se poate preface a nu înţelege nimic, deoarece â€�ţ…nu suntem proşti / …mereu.” (Nu suntem proşti, pag. 11). Aceastã concluzie conduce la un fel de complicitate între autor şi cititorii sãi, o altfel de complicitate care genereazã aceleaşi atitudini, deoarece â€�ţ…uneori, sub unele nevoi, / Mai ies şi resemnãrile / Din noi.” (Resemnare mioriticã, pag. 22), fapt ce poate genera situaţii extreme prin care “Sã mai trãieşti nu poţi / Şi atunci / Piatra devine argument.” ( Când piatra-i argument…, pag. 14). Poezia scrisã de Mihai Vintilã se coreleazã cu celebrul dicton al lui Socrate Cunoaşte-te pe tine însuţi, încercând sã înţeleagã cine este el însuşi în acest ”Clocot de cuvinte.” (Cuvântul, pag 42), din care â€�ţŞi unii şi alţii / Adunãm efecte / Sperând în secret / La pricepere.” (Compensãri, pag. 43), însã este nevoit sã cãnstate cã“…doar efectul, / Uneori, / Compenseazã ordinea / Din gândul / Înţelegerii.” (Şutãm cuvintele, pag. 28). Pentru cã nu poate face acest lucru singur, îşi exprimã eul propriu şi îşi împleteşte simţirile sale cu diferite teme sociale din viaţa de zi cu zi, cãutându-şi aliaţi în ceilalţi oameni. Ştie cã lumea nu se rezumã numai la poveştile de dragoste, la zborul visãrilor neîngrãdite, la cãutarea idealurilor, deşi are un îndemn: â€�ţPãstreazã-ţi inima / Şi visele / Ce vor alimenta viaţa / Vor învia în fapte / Iar privighetoarea / Va veni.” (Lumina, pag. 18). Poetul acesta este gata sã iasã la luptã alãturi de ceilalţi, în confruntarea cu problemele tuturor, mai ales cã visele care â€�ţ Zburdã-n hotar / De minte / În realitatea de abis / Nu sunt decât / Cuvinte / Şi raza lor /Ne lumineazã / Zile.” (Metafore în zbor, pag.13). Autorul încearcã sã înţeleagã cauza problemelor şi sã identifice metodele de corectare ale acestora pentru ca omul însuşi sã devinã mai bun, sã înţeleagã cã â€�ţTimpul / Durerilor / Vindecã altfel / Şi viaţa / Continuã / Şi-n noi / Altcineva.” (Timpul, pag.16). Versurile sale sunt â€�ţO poezie simplã şi tãioasã ca un bisturiu. Nu ştiu cum o considerã cititorii pentru cã reacţiile sunt diverse dar de un lucru sunt convins, mã reprezintã.”, cum declarã însuşi autorul în Cuvânt de final, înţelegând în felul sãu libertatea creatoare a cuvântului scris. Pentru acest motiv are atitudini refractare faţã de scrierile unor confraţi, care â€�ţînşirând cuvinte goale, ce din coadã au sã sune” vorba marelui Mihai Eminescu, vorbesc â€�ţ…mult şi fãrã rost” (Vorbitul ca vorbit, pag.32) şi astfel apar â€�ţLansãri de cuvinte / Când sunt / Prea multe cãrţi proaste…”(Lansãri de cuvinte, pag. 38). Poetul declarã cã “Celula mea / Nu-i dependentã / De vin.” (În, pag.26), care zãpãceşte minţile oamenilor şi s-ar bucura dacã am putea sã “…avem un dictator luminat / Care a închis crâşmele / Pentru librãrii / Şi cãrţile au început a curge / Prin minţile oamenilor.” (Am visat..., pag. 29). Speranţa poetului este ca toate cãrţile sã devinã vise împlinite “Drumuri şi flori / Peste orori /…./ Petale de flori / Drumuri prin noi.” (Drumuri şi flori, pag 23). Fidel acelui crez de schimbare în bine, datoritã cãruia a hotãrât sã facã ordine în gânduri, Mihai Vintilã oferã tuturor acelora care înţeleg mesajul sãu, darul poetului pentru cei care sperã, pentru cei care “…dãruiesc inimi / Şi dau viaţã / ……./ Pentru ei / Un pic din toate / Şi o floare / Învelitã-n petalele de viaţã.” (Visul unui crez, pag. 39), însoţite de versurile sale care â€�ţSeamãnã nesemãnate rânduri / Armura unei vieţi / Începutul şi sfârşitul…/ Cuvântul.” (Cuvântul, pag. 42). Îl consider pe Mihai Vintilã un poet care gândeşte adânc şi promite sã ne dãruiascã şi alte cãrţi interesante. Lucia Pãtraşcu Brãila

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]