Autor:	Lucia Pătrașcu ( Lucia Pătrașcu ) - [ DIVERSE ]
Titlu:	DESPRE O CARTE

PRIMII PAŞI de MIHAI VINTILÄ‚ Volumul de versuri PRIMII PAŞI, Editura Edmunt, Brãila 2005, este cartea de debut poetic a domnului MIHAI VINTILÄ‚. Autorul, de profesie economist, are alte publicaţii economice, specifice pregãtirii sale, dar, cu acest volum de versuri, îşi începe demersul creativ literar. Chemarea cãtre scris îşi aflã, probabil, sorgintea în trãirea temeinicã în care se desfãşoarã viaţa autorului, aceste versuri fiind ecoul stãrii sale sufleteşti, exprimat, desigur, într-o formã care aratã nesiguranţa primilor paşi, dar şi hotãrârea sa de a îndrãzni totuşi. Pentru cã înţelege menirea poetului ca â€�ţ…rob al condeiului” (Tu…pasãre, pag. 11), pentru care â€�ţEsenţa vieţii e mişcarea / precum poetul plânge-n vers / Şi muza lui e marea…”(Totul, pag. 42). Într-o manierã constructivã proprie, poetul încearcã sã-şi înfrângã nemulţumirile legate de tot ceea ce este în jurul şi în timpul sãu; Mihai Vintilã îşi poartã gândurile cãtre speranţa redobândirii demnitãţii civice, încurajându-i şi pe ceilalţi: â€�ţSperanţa / Atât a rãmas /…/ Speranţã vii!” (Speranţa, pag. 13). Tematica versurilor sale este diversã. Despre mamã, despre visuri, despre viaţã, despre moarte, despre minciunã, despre adevãr, despre singurãtate, despre neputinţã sau fãcând un fel de filozofie existenţialistã pentru a evoca un anumit univers social şi moral. Este o tematicã încãrcatã cu înţelesuri deosebite, roade ale trãirilor sale. Unele versuri se vor a fi mesaje pentru ceilalţi, altele, simple constatãri, dar toate sunt corelate cu faptele pe care nu le poate ignora şi despre care se exprimã cu ajutorul scrisului, cãci â€�ţvorbele sunt pentru spus //…..//…multe sunt de spus” (Drumul spre apus, pag. 44). Şi ele, vorbele, astfel aşezate, îl însoţesc în trecut, pe pãmântul strãmoşilor â€�ţTrecutul nostru-i o poveste / Despre adânci şi vechi seminţe” (Trecutul. Strãmoşii. Izvoarele pag 4), cãci aude â€�ţşi-acum....Ceasul din Moldova” (Acolo în Moldova, pag.3), unde â€�ţ…a curs sânge, / A curs fierbinte…” (idem). Este îndurerat de faptul cã â€�ţDin nou în Basarabia / E un rãzboi //….// Sã-i ajutãm pe fraţi / Sã fim cu ei din nou. (Rãzboi în Basarabia, pag. 15). Ştie cã suntem copiii aceluiaşi pãmânt ”frãmântat cu sudoare /… strãmoşesc / …./ Pãmânt balcanic, românesc” (Trecutul. Strãmoşii. Izvoarele pag.4), pe care îl recunoaşte jertfit â€�ţ ca un rug â€�ţ (Pãmânt strãmoşesc, pag. 10), pentru cã â€�ţviaţa-i ca un rug” (Viaţa ca un rug, pag. 6). Sau, aceleaşi vorbe îl duc în prezent, unde â€�ţ…acum / În Europa unitã / Am constatat destrãmarea / Lãsând în loc / Spulberând iluziile / Uitarea.” (Spulberând iluzii, pag. 27). Varietatea de ton sau de formã (în carte întâlnim versuri scurte, gen haiku!) ar putea înşela cititorul, creând impresia lipsei de unitate, deşi prin temele abordate, volumul este lipsit de monotonie, fiecare dintre ele, urmând un drum firesc, este bine precizatã: â€�ţ Înaintãm / Rãtãcind în timp / Atingând spaţiul / Viselor îmbãtrânite. / Descoperim apoi / Privind din alt unghi / Labirintul vieţii. (Labirintul vieţii, pag. 35). Vorbind despre structura stilisticã, cele peste 70 de poezii aşezate în cele 46 de pagini ale cãrţii, majoritatea poezii scurte, nu abundã în epitete sau metafore. Despre viaţã spune cã: â€�ţ a fost o plimbare / Pe o lacrimã de timp” ( O plimbare, pag.34), comparând viaţa â€�ţca o picãturã / Ce în neant s-a scurs” (El, pag.37). Pentru cã, â€�ţUrcând / Am vãzut / Pãdurea trãind / Pe firul apei zbuciumate…” (Suind pe firul apei zbuciumate, pag. 26), încearcã sã uite trecerea timpului: â€�ţSecunde triste pier / Şi moartea lor e aşternut / Pe clipele de ieri.” ( Secunde, pag.40). Ceea ce populeazã versurile domnului Mihai Vintilã sunt verbele. Verbele aşezate la un plural colectiv, la persoana întâi, simţind nevoia de a fi integrat în acel â€�ţnoi”, chiar dacã tot ceea ce exprimã este consecinţa unei perceperi personale. Astfel, ne obligã şi pe noi, cititorii, sã-i fim alãturi: â€�ţPovestim acum / Dupã miezul nopţii / Durerile trecute / Şi voia sorţii. / Gândim încurcat / Şi ochii se-nchid” (Povestiri dupã miezul nopţii, pag.25). Mai mult decât atât, folosind din abundenţã gerunziile: â€�ţcu foamea luptând /…/ L-a simţit implorând / Mânca apoi plângând…” (Un om, pag.13), imprimã versurilor o anumitã cadenţã: â€�ţ Albastrul / Populând marea / Colorând norii” (Cãldura vieţii, pag. 23); sau: â€�ţBucuria / Ascultând tãcerea / Dând farmec jertfei / Înfruntând veşnicia / A murit. (Dând vieţii trãirile toate, pag. 26). Este felul în care autorul înţelege sã ţinã cititorul conectat la trãirile sale. Volumul â€�ţ Primii paşi” dezvãluie credinţa autorului Mihai Vintilã cã pentru un poet â€�ţ Doar versul tãu / Abandonat şi trist / Va dãinui în cãrţi.” (Doar el, pag. 11). Deocamdatã, aici şi acum, suntem alãturi de autor atunci când în poezia sa (Viaţa, pag. 16) ne spune: â€�ţPrivesc cu bucurie / Fiinţele trãind / şi înţeleg / Viaţa.” Lucia Pãtraşcu Brãila 16 ianuarie 2014

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mulţumesc, Domnule Sebastian Golomoz! De câte ori citesc o carte nou apãrutã, mi se pare interesant sã o recomand şi altor cititori, fãrã a avea pretenţia de specialist. Despre dl. Minai Vintilã am scris la 8 dec.2012, referindu-mã la cartea menţionatã de Dv. Tot despre dânsul finalizez încã un material despre ultima sa carte. Vã doresc sãnãtate, spor la scris şi la citit!	Lucia Pătrașcu
2.	Citisem de la domnul Mihai Vintilã cartea ”Fiare şi oameni”, iar acum am citit cu plãcere şi acest volum ”prin ochii dvs”. V-am ”descoperit” poeziile în antologia ”Reverenţa cuvintelor” însã, nu ştiam cã faceţi şi recenzii.	Sebastian Golomoz

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]