S-a pornit la vale roata cu noroc,
Tot purtând speranţe care ard în foc,
Cãci de Sânziene vin cascade, flori,
Pe fãgaş de aur, de azur…Prin nori
Å¢es pe vârf de cetini falduri de culoare
Şi în noaptea vie parcã sunt cãrare,
Cãci pe ea, cu cântec, roţile de foc
Poartã vorbe albe care-n spic se coc.
Au dospit în vene de cu primãvarã
Şi, undã vrãjitã, acum se-întorc iarã
Ca sã umple-n chiot lângã un caval
Drumul cald al roţii rotunjind pe deal.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
frumoasã evocare a misterioaselor sãnziene.
mulţumesc Lucia pentru apreciere
Se întâmplã ca noi, cei trãitori la oraş, sã ducem dorul tradiţiilor atât de frumoase şi sã le pãstrãm doar în suflet.
Mulţumesc pentru cã ele îţi sunt la fel de dragi!
