Autor:	Lucia Pătrașcu ( Lucia Pătrașcu ) - [ DIVERSE ]
Titlu:	DESPRE O CARTE 4

MOMENTUL EU-LUI PROPRIU IRINA ANGHEL Volumul de versuri MOMENTUL EU-LUI PROPRIU, scris de IRINA ANGHEL, este o carte care ne conduce în lumea preadolescentinã a autoarei. Citind-o, iniţial putem simţi o stare de stânjenealã, pentru cã, dintr-odatã, constatãm cã am intrat, fãrã sã cerem voie, direct în viaţa ei, cu tot ceea ce implicã aceasta: sentimente, trãiri, confuzii, cãutãri…Multe cãutãri!...Este o lume neştiutã şi, totuşi, atât de familiarã tuturor. Descoperim cu uimire faptul cã fiecare am fost în realitatea acelor ani, plini de misterele adolescentine, fãrã sã fi conştientizat atunci acest lucru. Autoarea versurilor, aflatã la hotarul dintre copilãrie şi adolescenţã, reuşeşte cu multã candoare sã ne întoarcã în zona aceea mirificã, pe care am trãit-o, am simţit-o poate, dar, sigur, nu mulţi am reuşit sã o exprimãm atât de clar. Versurile sale se pãstreazã în caruselul unor oscilaţii nelimpezite încã. Ea se simte â€�ţ Peşte pe uscat, / mã zbat între dorinţa de a sãri / sau de a rãmâne aici.”(Peşte pe uscat pg. 25) De parcã ar face un schimb de jucãrii…De parcã, înainte de a se despãrţi definitiv de ursuleţul sãu de pluş, îl întoarce pe toate pãrţile, îi descoperã valenţe noi, îi pare rãu cã trebuie sã renunţe la el. Într-un cuvânt, oscileazã…Dar cealaltã jucãrie este mult mai tentantã!...Infinit mai tentantã…Dacã am privi simplist versurile acestei adolescente, am putea crede cã ea îşi gãseşte vinovãţii pentru cã se îndreaptã spre alte orizonturi: â€�ţDe ce?! Din vina ta…” (Regrete pg. 29), de fapt, acolo, în cãutãrile sale, sunt temeri, întrebãri, speranţe… Aceste trãiri unice, prin care sufletul unui copil se deschide precum o floare spre razele soarelui cunoaşterii, au o încãrcãturã emoţionalã deosebitã, care se manifestã prin sentimente confuze uneori, dar întotdeauna înfãşate într-o mare delicateţe, ocrotite într-o mantie de ingenuitate. Este vremea când inima ei se deschide spre iubire. Aceasta poate lua chipul cuiva; sau nu…Esenţial este cã existã: â€�ţVreau sã-mi ştiu mâna / În cuibul inimii tale” (Atingerea întunericului pg.63). Pentru cã felul în care poeta percepe aceastã trezire, asemenea preafrumoasei fete din â€�ţLuceafãrul” lui M Eminescu, trece prin fazele confuze, inerente stãrii de început, de necunoaştere: â€�ţ O dorinţã…Un fior / Cuvinte, ce nu spun nimic / Un singur gând rãtãcitor / Nu ştiu de unde vine / Nu ştiu de ce tace” (Impuls pg.59). Aşteptãrile sale, care ar putea sã-i limpezeascã acele cãutãri, s-o scoatã din â€�ţcamera cu luminile stinse”, sunt populate de strãfulgerãri, care o surprind: â€�ţTe-am vãzut o clipã ………/ De-atunci copilul alungat din mine ţipã / Ai lãsat clipa vieţii mele pe dos…/ Te-am aşteptat…Dar nu te-ai mai întors” (Lumini stinse pg. 57). Din teama de a nu fie rãnitã, ea se retrage în interiorul Eu-lui sãu, aşteptând sã-i vinã vremea. Acum are numai o aripã şi doreşte sã-şi protejeze intimitatea, pânã când va fi pregãtitã sã-şi deschidã ambele aripi, pentru a pleca în zborul pãsãrilor mãiestre: â€�ţEu…sunt doar umbra mea / Lumea mea, acum, e închisã.” (Momentul Eu-lui propriu pg.55). Se simte în siguranţã acolo, în turnul ei de fildeş, unde nu vrea sã fie deranjatã: â€�ţ …Do not disturb! / Acum suntem doar eu şi cu mine…”(ibidem). Multitudinea simţãmintelor care o stãpânesc la aceastã vârstã o fac sã îşi caute alter ego-ul sãu, care ar putea fi cealaltã aripã, ce i-ar întregi perechea potrivitã zborului. Deocamdatã rãmâne în faza incipientã a plutirii, pãstrându-se în postura dansatoarei sub ploaia purificatoare, ai cãrei â€�ţpicuri reci” n-o mai sperie. Danseazã şi se pregãteşte de zbor: â€�ţEu am rãmas dansând în ploaie.” (Singurã în ploaie pg. 35). Autoarea oscileazã între starea de protecţie pe care şi-o autoimpune uneori şi încercarea de a-şi exterioriza neliniştea vârstei, când începe sã descopere câte ceva din realitatea vieţii: â€�ţPe un drum asfaltat cu minciuni /……../ Un deşert în putrefacţie” (Asfalt pg. 45). Aceastã alternanţã inerentã poate fi constructivã, pentru cã este un mod prin care ea încearcã sã se desprindã â€�ţÎntr-un infinit ocean de neputinţã / Sunt doar un strop” (Ora de mate pg. 43). Un strop care ar putea sã rãmânã aşa cum este: â€�ţSunt iar aici. Sunt încã un copil.”(Un copil pg. 39). Dar devenirea sa a început; este ireversibilã: â€�ţUn altfel de copil.” (ibidem). Când în sufletul ei este â€�ţfoc afarã şi înãuntru” (Fata Morgana pg.33), autoanaliza, pe care o face: â€�ţCe eşti? Ce vrei? / Bunã dimineaţa, Tic!, Tic! / Ai uitat cã nu mai eşti copil?” (Regrete pg.29), o ajutã sã se desţeleneascã din hãţişul îndoielilor şi sã se elibereze prin scris: â€�ţSunt doar eu, / Înconjuratã de curioşi. / Ce conteazã. / Eu scriu, / Eu las urme ude…/ …./ Sunt liberã…” (Liberã sã fiu, eu! pg.27). Acesta este triumful sãu! Autoarea este sigurã pe ea: â€�ţAzi nu-mi pãtezi clipa de fericire.” (Clipa pg. 67). Autoarea cãrţii MOMENTUL EU-LUI PROPRIU este o adolescentã, â€�ţFãrâmã de luminã” (Nebunie interioarã pg.53), care poartã pe creştet coroana promiţãtoare a împlinirii prin creaţie. Sã aşteptãm cu rãbdare urmãtorul volum de poezii; dupã ce acesta va fi trecut de stadiul de jurnal intim. Aripi uşoare şi zbor senin pe cerul inspiraţiei, IRINA ANGHEL!... LUCIA PÄ‚TRAŞCU Brãila 15 martie 2013

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]