Dã-mi mâna ta!...Sã mergem pe poteci!...
Sã îţi arãt cum strãluceşte-o stea.
Sã ne plimbãm încet…Şi-ai sã-nţelegi,
Ce tainã se ascunde iar sub nea...
Cum iese-un ghiocel o sã privim
Şi-om mirosi apoi flori de muşcate.
Pe câmpul cu poveşti o sã dormim,
Iar ploaia sã ne spele de pãcate.
Şi an de an vom repeta plimbarea,
Vãzând mereu cum soarele rãsare.
Când vom simţi cã s-a-ngustat cãrarea,
Ne-om înveli cu tainica-nserare
Şi ne-om pãstra minunile întregi.
Dã-mi mâna ta!...Şi du-mã pe poteci!...
