Versuri din volumul â€ţCununã la Nunta de Aur†Brãila 2008
NOSTALGIE
Se-aude o ploaie ce plânge discret
Pe clape de frunze, pe-un verde pian…
Îmi sunã-n ureche nostalgic concert,
Îmi pune o floare albastrã la geam
Şi stropi de oglindã, în care-a rãmas
Risipã de zile, risipã de nopţi,
Cu care-am clãdit mersul pas dupã pas
În anii ce tineri…În anii cei copţi…
Captivã în jocul oglinzilor mici
Sunt ca o-ntrebare ce n-are rãspuns,
Sã aflu odatã de ce stau aici
Şi-ascult cum pianul tot plânge pãtruns.
Dar, iatã-mi rãspunde un glas dintre nori:
â€ţ Nu-i ploaia albastrã pierdutã în timp,
Nici roua gustatã odatã pe flori.
E vârsta ce trece în alt anotimp!â€
Lucia Pãtraşcu Brãila
PARTE
O parte-a plecat sã colinde cu voi…
Cea mai bunã parte din mine!...
Sãracã-am rãmas în vremea de-apoi…
Sãracã…Şi-acum nu ştiu cine
Mi-ar da înapoi anii buni şi frumoşi,
Pe frunte mi-ar pune cununi
Din flori de bujori sau de chiparoşi
Şi-n palme un glob cu minuni,
Sã chem înapoi începutul din el
Şi capãt de drum sã-l pun iar,
Dar ştiu cã viaţa mi-ar fi tot la fel
Şi-aş cere din nou, ca pe-un dar,
Aceeaşi povarã pe care-o purtam
Prin soare…Şi-apoi prin nãmeţi…
Sunteţi bucuria pe care o am!...
Şi calda tristeţe-mi sunteţi!...