Autor:	cristian olteanu ( cristianolteanu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Poveste

Te rog din suflet de mã iartã , tatã , Cã n-am venit mai des la cimitir , Şi pieptul tãu cu plapumã curatã , E nãpãdit de volburã şi pir . Dar tu nu eşti acasã niciodatã , Vin Îngerii pe mânji de-argint cãlãri , Te-ncalecã pe-o iapã-naripatã , Şi galopaţi pe pajişte de nori . Şi ţi se-aşeazã-n jur pe cergi celeste , Cãtându-te cu ochi adânci şi goi : Mai spune-ne , Ioane , o poveste , Cum ascultau demult copiii tãi . Şi-ncepi sã depeni o poveste veche , Ce lângã leagãn mi-o-ngânai tiptil , Şi Dumnezeu mai trage c-o ureche , La glas duios de pãmântean umil . Şi e de-ajuns sã spui " a fost odatã " , N-ascultã cineva pân' la sfârsit . Dorm Îngerii pe cergile de vatã , Şi-şi doarme Moşul Trupul ostenit . Eu sap şi scurm cu mâna-nsângeratã , Smulgând în unghii rãdãcini de pir . Ca pe-o poveste spusã de un tatã , Gãsesc ascuns un fir de trandafir .

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Închinãciune pentru cei plecaţi în lumea fãrã dor.	Lucia Pătrașcu
2.	Îţi mulţumesc; îmi regãsesc sentimentele în fiecare cuvânt!	liliana
3.	Iti multumesc! cu lacrimile-n ochi ingenunchez si eu "Te rog din suflet de ma iarta, tata, Ca n-am venit mai des la cimitir"	Elma

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]