Autor:	cristian olteanu ( cristianolteanu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Troiţa

Ne-ai dat Tu , Doamne , crâncenã povarã , Ne-ai luat din timp , din viaţa de pãgâni , Ai pus sã vinã iarna dupã varã , Şi dupã miercuri sã se facã luni . Degeaba noi clãdit-am catedrale , Înalte şi cu turnul aurit . Doar c-o Troiţã la drumeţ în cale , Ai fi zâmbit spre noi mai fericit . Şi din amvoane-ajung sã ne dea lecţii , Cred ei , cu elocinţã şi cu har , Popiţi libidinoşi ce au erecţii , Când miruiesc fecioare la altar . Şi ne priveşti cu lacrima-n bãrbie Cum aurul cu sacu-l prãpãdim , Când am putea de una , zece-o mie De boli amare prunci sã lecuim . Avem copii desculţi , cu muci şi râie , Nãscuţi între pereţi de bãlegar . Cãdelniţãm jãratec de tãmâie , În loc sã ridicãm un dispensar . Ne meritãm pedeapsa , Doamne-Sfinte , Sã nu mai ştim ce-i lunã , zi sau ani . De rugãciune nu gãsim cuvinte , Intrãm in catedralã sã dãm bani . Şi sã ne ierţi , Stãpâne , doar atuncea , Duratã cu ciocanul şi-un salcâm , Ne-o arde pieptul când ne-om face Crucea , La o Troiţã veche , de la drum .

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	a suspinat si-n mine neputinta dar chiar si vrednicia noastra-i un pacat!	Diana Cris
2.	doamne, cat adevar in poezia ta! mi-a placut, citit cu drag...	Elma

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]