gândul tãu
cununat cu inima mea
se disperseazã în cioburi de lunã
rostuind un univers
mic-mititel
iar noi nebuni de mistere
încercãm s-alergãm dupã el
scormonind colţurile viselor
stricãm pãnze de pãianjeni îndrãgostiţi
navigând pe arterele clipelor
obosiţi de oceanul de bine
ne luãm la harţã
cu eternitatea excesivã
şi facem balans echilibrului
scurtând euforia
cumplitului
în tunetul crãpãturilor diurne
