Animã ameţitor pe bolta cea cereascã
Crâmpeie de luminã, un vis sã înfloreascã,
Iar, tu, iubire sfântã, mã iei uşor de mânã
Sã alergãm prin aştri, în doi, tot împreunã.
E primãvarã-n suflet, aşa mereu sã fie,
O dulce dezmierdare, o dulce poezie,
Din razele de soare, cununã-nfloritoare
Şi-n inimã voi face locaş de sãrbãtoare.
Un curcubeu de stele, iubirea noastrã fie,
Atingerea suavã pe inimã, tot vie,
Mã unduiesc spre tine ca frunza-n vânt purtatã,
Mã ocroteşti, iubire, ca frate, mamã, tatã!
Când paşii-mi, atent, conduci spre-o viaţã fericitã,
Mã înalţ, trãiesc şi cresc, mã simt din nou iubitã,
Fiinţa-mi e purtatã de note muzicale,
Şi tu, şi eu urmãm, mereu, mereu aceeaşi cale.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Bun venit! Cuşca leilor are uşa deschisã!
Versuri ca unduirea unei doine, cu alter nanţa dealului cu valea, care însã uneori îşi uitã ritmul.
Mi se pare nefirescã ''ocrotirea''.
Nu, crede-mã, nu mã deranjezi, nu mã supãrã comentariile, de orice fel ar fi ele, eu le consider constructive. M-am înscris azi pe acest site tocmai pentru aceste comentarii. Îţi mulţumesc din suflet, aştept şi alte adnotãri, de cele mai multe ori, cel în cauzã, adicã eu, nu vede ceea ce este atãt de evident. Mi-a plãcut "Când paşii tu imi duci spre-o viaţã fericitã"! Am sã mai lucrez la ea, oricum, ultimul vers mi-a dat bãtaie de cap, am atâtea variante pentru el...
sper ca nu deranjez si daca este asa sper sa fiu anuntat pentru ca nu fac acest lucru decat din bune intentii(nu din cele cu care este pavat Iadul)...asadar cum vad eu ultima strofa
Când paşii tu imi duci spre-o viaţã fericitã,
Mã -nalţ, trãiesc şi cresc, mã simt din nou iubitã,
Fiinţa-mi e purtatã de note muzicale,
Şi tu, şi eu urmãm mereu aceeaşi cale.
