Un aurolac pârlit
De atâta eter tâmpit
Se bîţîia pe o balustradã ,
Fiind gata sã cadã
Pe o cale feratã!
Când, deodatã,
Un drãcuşor îl trase
Şi din ghiara morţii îl scoase!
E, pentru aşa faptã
Aştept de la tine o rãsplatã!
Aurolacul îl privi lung...
Îl analizã profund...
Cât mai putea mintea lui intoxicatã
O analizã sa facã!
Uite frate!
Facem punga jumãtate,
Å¢i-o dau pe toatã dacã vrei
Da sã mã duci la femei!
Hai, ce te uiţi ca un fraier,
Inspiri ca pe aer!
Dracul, din curiozitate
Inspirã cu voluptate
Şi cine-aprinse un chibrit?
Cã pe loc a pleznit!
De atunci nu mai sunt draci
Pe lângã aurolaci!
Doar uneori,
Orbi trecãtori
Care îi lasã sã cadã
De pe balustradã !!
Cã nepãsarea e şi ea un drac
Ce fuge de aurolac!!!
