Toamna este imprevizibilã
Ca o femeie tânãrã
Jucându-se cu talismanele frumuseţii!
Toamna este stranie,enigmaticã,
Femeia ce îţi sapã golul din suflet,
Sã curgã acolo cascade de lacrimi,
Torentele de paşi , de umbre!...
Femeia ce spune un cuvânt prin care
Afli uluit toatã viaţa ta!...
De parcã
Glasul ei are ecoul mãrii
Din care a zãmislit-o ploaia oraşului!
Toamna este nudã,ori haute couture ,
Femeia ce te înlãnţuie de bãncile reci cu coapsele ei suple !
Devii o inerta iluzie ..
Câte sunt Doamne prin parcurile lumii?....
Statui de amanţi împietriţi în marmura gri
Pe care picurã verde otrava ultimei guri de ea sãrutatã !...
Toamna este explozia de nuanţe ruginii
Galbene,
Foc rece în pãduri ce învãluie
Cu mãtãsuri de brumã…
Haine atât de preţioase
De minuţios lucrate
Ce sclavi au trudit sã le facã ?
Oare nu amanţii ce-i îngroapã
Sub straturi de frunze
Sub ceţuri de alcool albastru?...
Toamna este doamna dintr-o garã pustie
Ce şi-a aprins ţigara de la inima ta neştiutorule!
Priveşte cum se ridicã spre tãria nopţii
Rotocoale bizare de fum …
De ele înlãnţuit sufletul celui
Ce a îndrãznit sã-i vrea goliciunea !
Pe aleile spãlate de septice ploi halogene !...
