Dragostea a bãtut în geam,
Miratã ai fugit sã deschizi,
Dragostea se lipise de zid,
Mâinile ei subţiri te-au cuprins uşor de umeri.
Brusc ai vãzut golul,
Frica a îngheţat starea
De nouã fiinţã.
Nu puteai sã te arunci
În acel hãu de vise, bucurie nebunã, ori
Deznãdejde, abandon.
Nu aveai pregãtit zborul
Prin abisul dorinţelor, cuvintelor pãtimaşe.
Dragostea te privea drept în ochi,
Fãrã sã roage, sã implore,
Temãtoare şi tãcutã.
Inima îţi vibra ca un flutur atingând Luna,
Ai vrut sã treci şi brusc
Rama în statica ei determinare
Te-a fãcut sã spui: încã nu!
Dragostea s-a desprins uşor,
Ca un fulg de zãpadã
Cãutând deşertul.
Tu ştergi mereu geamul,
Îl abureşti cu dogoarea sufletului,
Ştii cã e aproape clipa
Unei noi bãtãi
În sticla orbitã de luminã.
