Minus patruzeci. Atâtea grade sunt. Cerul e senin astãzi, mult prea senin, atât de senin cã ar putea sã topeascã iglul.
Purtam maiouri, haine de piele îmblãnite şi geci groase. Îmi pot folosi prea puţin mâinile, mult prea puţin. Mânuşile îmi sufocã degetele, iar gerul…el îmi taie respiraţia atât de mult încât nici mãcar nu mai scot aburi pe gurã, în încercarea mea se aude un simplu chiţãit, ca de şoarece. Azi parcã invidiez pânã şi şoarecii, ei mãcar au propria lor blanã.
- Nu, în felul ãsta nu se mai poate, mi-am zis. De câte zile sunt aici ? nici mãcar asta nu mai stiu…nici cafeaua nu mai are gust.
- John?
- Da?
- Fã-mi te rog legãtura cu Mihai, ai spus cã ai numãrul lui?
- Bine. Tu ? ai primit rezultatele de la laborator?
- Da, au spus cã e foarte probabil sã insereze astfel de fenomene în urmãtorii 5-10 ani.
- Dar asta nu devine în concordanţã cu …?
- Ba da…
- Şi celelalte rezultate?
- Nu le-am primit încã. Du-te te rog şi sunã-l.
- Aaa, da…bine.
Un sfert de ora mai târziu.
- Dl Michael ?
- Da.
- O clipã vã rog, dl inginer David vrea sã vã vorbeascã.
- Bunã ziua dl Michael.
- Bunã ziua.
John ieşi din încãpere.
- Am auzit despre rezultatele dv recente în studierea roboticii. Aş dori sã vã fac o propunere.
- Da, vã ascult.
- Eu momentan sunt implicat într-un experiment în Antarctica. Mã întorc în Canada peste douã sãptãmâni. M-am gândit sã vã invit sã colaborãm la realizarea unui robot de tip umanoid a cãrui funcţii speciale vi le voi prezenta pe larg în clipa în care ne vom vedea faţã în faţã pentru a porni colaborarea.
- Nu aţi putea totuşi sã îmi daţi câteva exemple ? ca sã mã pot decide cu mai multa uşurinţã.
- Mã gândeam la posibilitatea unei funcţii termale printre altele şi de ce nu chiar şi utilizarea acestuia ca sistem de alarmã.
- Înţeleg. Contactaţi-mã când ajungeţi pentru a stabili o întâlnire.
- Vã mulţumesc. Aşa voi face.
- Eu vã mulţumesc. La revedere.
- La revedere.
Apoi veni tonul.
Dupã trei zile a venit şi rezultatul celor din urmã analize. Aşteptau un antidot, iar acesta era acum gata ambalat în eprubete şi urma sã fie livrat cãtre marile clinici din Europa.
Timpul îşi luase şi el revanşa. Şi-a scurs din clepsidrã şi cele trei sãptãmâni, am ajuns în Canada şi împreunã cu John l-am contactat pe inginerul mecatronist Michael Hillberg. N-a fost necesar decât un an de zile pentru a-l asambla pe Norbert. Dacã arãta ca un om şi se comporta aproape ca un om trebuia sã poarte un nume de om.
L-am asamblat piesã cu piesã alãturi de cei doi colegi menţionaţi dar şi alãturi de alţi ingineri la fel de pricepuţi. Altfel ar fi fost imposibil sã-l realizãm într-un an.
,, Norbert e un sistem complex format din fier, îmbrãcat în inox, acoperit cu piele cauciucatã roz. Are ochi albaştri din silicon şi pãr şaten din pãr de cal. Sistemele sale interne au fost elaborate de it-işti de nivel internaţional fiindu-i implementate peste 5000 de comenzi şi peste 50.000 de cuvinte, ceea ce îl face capabil sã rãspundã în douã limbi: englezã şi românã. Gãteşte, spalã, are grijã de copii, plimbã câinele, stã de veghe noaptea în caz de hoţi, este capabil de a produce cãldurã atunci când simte semne vitale umane scãzute. Poate gãsi lucruri cu uşurinţã , citeşte poveşti, rezolvã puzzle-uri, uneori chiar şi noi uitãm cã e doar un robot. Singurele dezavantaje ţin de faptul cã trebuie evitat ca apa sã-i ajungã în cutia cranianã pentru cã acolo am implementat toate sistemele.’’
Toatã aceastã descriere se cuvânta deja la evenimentul organizat pentru a-l prezenta pe Norbert lumii. Temãtori, dar şi curioşi, oamenii de peste tot îl testau, îl priveau, dar nu îndrãzneau mai mult, ba chiar îşi fereau copii de el. Am fost cu Norbert şi echipa de producţie peste tot, în Canada, SUA, Marea Britanie, Spania, Turcia, România, China chiar şi în Islanda.
Era ceva cu robotul ãsta, mi-am spus. Nu suntem chiar atât de începãtori la acest capitol, de ce lumea pare sã se teamã de el ?! Ceva creat de om, care aratã şi se comportã ca un om. Dacã ar fi sã mã pun în pielea lor, poate pãrea puţin înspãimântãtor, poţi creea un Norbert, dar nu poţi înlocui niciodatã un om, totuşi e util la casa omului â€" nici eu nu mai ştiu ce sã înţeleg.
Norbert era predestinat
Era ultima noastrã prezentare. Ultima oarã când Norbert se arãta lumii ca apoi sã rãmânã în utilitatea noastrã pentru simplul fapt cã….nu l-a licitat nimeni.
John, mai tânãr ca mine cu mulţi ani şi ceva mai înalt privea peste mulţimea curioasã la o doamnã roşcatã de vârstã medie, frumoasã într-un costum alb, purta o pãlãrie roz pe cap. Îi pãruse atrãgãtoare, dar îşi luã ochii rapid de la ea.
Câteva minute mai târziu se auzi din fundul sãlii: 50.000 $ pentru Norbert. Toate privirile s-au întors ţintã cãtre doamna cu pãlãrie roz. Dar nu era ea.
Dau 50.000 de dolari pentru Norbert, repetã vocea şi ieşi din mulţime o tânãrã pe la vreo 25 de ani, înaltã brunetã, drãguţã, cu fusta pânã la genunchi, tocuri de şapte şi un decolteu decent. Înaintã sigurã pe ea prin culoarul de oameni pânã a ajuns în faţa inginerilor.
- Sunteţi sigurã domnişoarã?
- Da
- 55.000 de dolari grãi puternic o voce din urma- prinse curaj şi doamna cu pãlãrie roz.
- 60.000 spuse tânãra.
- Vândut â€" ieşi replica din gura a lui Norbert, spre amuzamentul tututor.
Vândut, şi vândut a fost tinerei cu tocuri de şapte.
N-avea mai mult de 25 de ani şi am înţeles cã pentru alţi 20 nu a avut absolut deloc probleme cu robotul. Pânã şi copii ei au crescut cu Norbert, rãspundea bine la comenzi, apãra casa de hoţi, dar….
Într-o zi de mai, Julie, fata cea mica (avea doua) a stricat chiuveta din bucãtãrie şi n-a spus. Într-un târziu Norbert a gãsit inundaţia care se creease şi a alunecat în apa care era înaltã deja de caţiva centimentri. A fãcut scurt şi a început sã se zbatã. Rãmãsese aşa blocat acolo aproape toatã dimineaţa, pânã l-a gãsit mama fetei. L-au ridicat în cele din urmã, au chemat instalatorul, au rezolvat cumva problema.
Norbert pãrea sã îşi fi revenit însã..dupã o lunã de la incident toate ziarele din 2050 aveau un singur titlu: Sally Smith â€" ucisã de propriul robot.
