|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| |
| [
POEZIE ] |
Nicu Constantinescu |
NE MÂNGÂIE VARA |
| |
Cald, duios, ne mângâie vara,
Ca mâna blajinã de mamã,
Când lin se apropie seara
Şi somnul spre vise ne cheamã.
Cu briza pufoasã şi caldã
Ne mângâie vara pe faţã,
Cu raze senine ne scaldã
Precum mama ce ne-a dat viaţã.
Se-aude talanga pe dealuri,
Şoptit, râul rãspunde din vãi,
Miresme de flori vin în valuri
Mângâind urma paşilor tãi.
Apele curg în joc de lumini,
Şi privindu-le parcã îţi vãd
Ochii tãi azurii şi senini;
Cât de mult aş dori sã-i revãd!
Cum tot ce e frumos, minunat,
Se duce ca şi vara, curând,
Cum grabitã, şi tu ai plecat,
Iar eu am rãmas trist şi oftând.
Îmi e greu sã trãiesc despãrţiri,
Dar nu eu sunt cel ce alege,
Îmi rãmân numai dulci amintiri;
In rest doar tãcerea e lege,
Cãci vin toate pe lume şi trec
Zile şi dorinţe, cu toate,
Cu speranţa rãmân şi petrec;
Ne-om întâlni la varã?… poate!
|
| |
| Data
înregistrãrii textului:
12.05.2014 |
| Numãr
accesãri / comentarii:
824 /
6 |
| |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
