stârnind pulberea din mers
la locul de întâlnire cu vârsta
nu pot desluşi firul de pãr
rãmas în ochi
femeia de pãpuşã
albul de negrul din fotografie
cerul albastru
din fântâna întoarsã de plãcere
şi nici pãrul din vie
la cules de mere
dar pot simţi
norii
cum stãlucesc în soare
paşii alãturi pe aceeaşi cãrare
vâsliri de aripi pe valuri
dorinţa de a scrie versuri
un fel de-a spune gândurilor mele
cã tot ce nu e EA
e ranã pânã-n suflet
adânc sfredelitoare
