gol de lapte
la sân visele devin coşmaruri fãrã contur
lumina se mutã
pe turnul bisericii în amurg
vântul
dã fiori
îndãrãtul gardului de piatrã
mã trezesc mesteacãn
înalt
subţire
cu gândul
la omul din carne şi sânge
ce-i numai privire în glas
îi simt parfumul
din creştet pânã în tãlpi
ce dã în floare
pe valea verde-n fiecare an
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
oare te referi la trecerea noastra in iarba si flori?
cuvintele, imaginile create...m-am trezit in ganduri ce le stiam ale mele
mai am putin si-o invat pe de rost
m-ai lasat fara cuvinte
