o zi în amintirea mea
opritã
dupã o stea ce-şi schimbã drumul
mâna pe pântec rãmasã
amestecând memoria în curbe obosite
într-un vis stins orientându-se în spaţiu
dupã poemul fãrã vârstã
sângele şi crengile susţinându-şi seva
sunt munţii urcaţi în cer
şi plugurile navigând fãrã pânze
însãmânţând pãmântul ce-şi cântãreşte raniţa
înainte de a o trece apusul
atrãgând o clipã de nãdejde
memoria-mi subpãmânteanã o vei auzi
încolţind în ea
amintirea ce-o crezi nepreţuitã
