Într-o lene comunã pe trei octave
Conferinţa Anualã despre Neputinţã
îşi anunţase dorinţa spre faliment.
Sub piciorul meu...
un pãmânt rãbdãtor,
transforma patimile mereu
în ceva cu circumstanţe atenuante.
Note întregi în game majore
se-nãlţau din amprentele noastre
într-o chiromanţie aproape armonicã.
Poate...doar mimau cântecul
însã voinţa ritmului era vizibilã.
Eu locuiam undeva pe-aici
într-o poezie suspect de rimatã...
însã meşteri mari zugrãveau reforma
lãcuind-o apoi c-un soi de parfum
încât plãcea tuturor enoriaşilor.
Dupã un suspin discret...ea,
mã-întrebã de pãcatele noastre!
Am ridicat uşor mâna stângã
într-un dialog deschis, prietenos,
în gând.
Voi continua sã vã scriu
despre acest mort cu numele meu
şi intimitãţile acestui neam,
zgâriind cu unghia
florile iernii de pe geam.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Interesanta...insa e oarecum ermetica, astfel incat ar putea fi asociata cu multe idei.