Trebuie sã veniţi toţi bãrbaţii acasã.
V-aşteaptã berbecii albi cu coarne rãsucite
stâna cu o incantaţie de fluiere
stolurile de gâşte sãlbatice
poposind pe-un vapor cu zbaturi.
Mi-amintesc de vremea poamelor coapte
un copil muşcându-mi genunchii în gurã
şi sãream în fluviu de pe-o geamandurã,
aveam puşca din beţe de floarea soarelui
şi credeam în soldaţii cu valize din garã
o pãpuşã din mãtasea porumbului
ce-o purtam legatã veşnic la mine
în podul morilor mã-ntâlneam cu himerele
totdeauna de-o vârstã cu mine.
Trebuie sã veniţi toţi bãrbaţii acasã.
V-aşteaptã mãceşii cu ghimpi înfloriţi
panseluţele şi cantecul de lebãdã vã vrea
vã duce dorul muntele şi pãdurea de-arţari
iubitele voastre soţii îmbrãcate în ie
au uitat cum se joacã
la nunţi frumoase cu lãutari.
V-aşteaptã şi bãtrânii albiţi de ninsori
lucrând cu greu ogorul otrãvit
cu seminţele noului veac
de pescari.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
poezia in vers alb nu respecta tipare, baza ei este exprimarea lirica, din punctul meu de vedere emotia si mesajul sunt importante, deasemeni originalitatea, ti-am citit poemele ca si poemele celorlalti colegi care ma fac sa vibrez cand le parcurg.Ceva imi spune ca nu esti chiar un novice al versului contemporan, oricum scrie, scrie nu scrii rau :)
Poezia mea nu respectã nişte tipare, de aceea nu e prea bine cititã,digeratã...nici nu mã aşteptam la cuvinte aşa frumoase, sincer! Mulţumesc mult Mihaela. Te-aş ruga sã mai treci şi sã-mi spui gândul tãu despre scrisul meu.
