Autor:	cristi ( c.risti ) - [ POEZIE ]
Titlu:	NIMICUL

Oamenii de ştiinţã au descoperit o imensã fisurã greu de-acoperit între real şi virtual unde se scurg, nici nu ştiu cum sã explic dar de fapt se scurge aproape tot. Priviţi şi dumneavoastrã atent în jur cum dimineaţa se scurge pe furiş soarele dispare la fel, uşor, tiptil, zilele aduc ce-a rãmas sub un abajur nimic nou, timp mort, auxiliar, volatil. Oameni buni, e mai mult chiar se scurge omenia, bunul simţ se duce însãşi fericirea tuturor toate se duc printre-ntuneric şi luminã acolo unde lucrurile-ncep sau se terminã! Dar conform legii vaselor comunicante în locul tuturor scursurilor drenate ceva trebuia sã ocupe zonele-abandonate. Cineva a spus: -Acesta e Întunericul ! Profesorii ziceau: -Nu existã întuneric ! E doar o simplã lipsã a luminii! Ei bine-atunci... o simplã lipsã a fericirii cum s-ar putea numi? Am stat pe gînduri un pic şi-am hotãrât împreunã sã îl numim: MAI MARELE NIMIC!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Liliana...mulţumesc de popasul de lângã pezia mea..."Am stat pe gînduri un pic" ...e vorba de un TIMP...pe gânduri...eu cred câ timpul nu înseamnã zile şi nopţi...ci el poate fi influenţat de gândurile noastre...relativitatea este o suspensie pentru tot şi toate doar DUMNEZEU este real!	c.risti
2.	Am stat pe gânduri...totul fiind relativ, ''nimic'' o fi o convenţie?	liliana
3.	Claudia, mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi te mai aştept.	c.risti
4.	interesanta poezia imi place mai marele nimic....mai mare decat/peste ce?	Aton_Ra

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]