La al lui Zamolxe pom prea sfânt
Bãtut de ape şi cuprins de foc,
Unde şi cerul se scurge-n pãmânt
Şi cei exilaţi acasã se-ntorc;
Acolo, eu, de vânt încercat şi de dureri,
Umblat printre popoare de mine strâine
Sã mã reîntorc la singurele averi
Ce meritã în viaţã sã le cauţi bine.
La umbra lui, aceastã sacrã vietate
Ce-nţelepciunea veacurilor venele-i scaldã
Mã va ierta de rãtãciri şi de pãcate
Şi mã va îmbãta cu recea-i apã caldã.
