De s-ar vinde-n târg prostia,
Sau la mall în vr’un butic,
N-aş plãti la bloc chiria
Şi-aş lua şi eu un pic ;
Doar un gram şi-ar fi de-ajuns,
Chiar inspector prin Paşcani,
Dupã cât aş fi de uns,
N-aş mai scârţâi de bani,
Iar cu douã, fac prinsori
Cã-ntr-o zi m-aş procopsi,
Aş vota de patru ori
Şi-aş scãpa de datorii…
Dar cu cinci, pe cinstea mea !
Aş fi sculã-n minister,
Plus cã am şi-o pilã grea…
Vãru’ Licã…e şofer,
Şi…de n-aş avea eu minteee…
La vr’un kil, n-ar trece-un an
Şi-aş fi, sigur, preşedinte,
Sau prin U.E., din cioban,
Însã, cu atâtea rele,
Nu se vinde-n galantar,
Cã, la fel ca toate cele
Şi prostia e un dar,
Bâzâind, ca toţi deştepţii
Amãrâţi şi ofticaţi,
Cã doar proştii şi inepţii
Au fost binecuvântaţi.
Valeriu Cercel
|
