asprite de geruri prea multe anotimpuri
au desenat cu ţurţuri singurãtãţi pe harta inimii mele
rictusul morţii crochiuri însângerate începuse
cu dãltiţa abisului sã sculpteze
în chipul misterios al lumii ce zbate în mine fruntariile
sã expansioneze lumina sub toate mãştile sub care materia
hora divinã vrea sã atragã tot ce respirã
duhul fantast al vierii
în ultima clipã m-am smuls dintre gheţuri
smeritã s.o.s.-uri sap în subpãmânturi
sevele sã mã nãpãdeascã din nou
rãdãcinã lângã rãdãcinã am împletit ca sã ştiu
conştinţa nonsingurãtãţii asumate câtã putere înmiieşte
pe cartilaje de flãcãri în mine mã urc
am avut nevoie doar de-o atingere timidã în pupilã
un alpinism deliberat pe coardã de jãratec am pornit
sã-mi însumez fãrã numãr zenituri
fiinţe legate cu sârmã ghimpatã în propria spaimã
cu genunea la pândã sub noi sã ne-nghitã
coboarã în subsoluri arhivele trecutelor chipuri
ca nişte frunze uscate alegerile s-au scuturat
de umbrele îngheţate
doar drumul spre înãlţime e încã în termen de garanţie
şi din ce în ce mai puţin aglomerat
