clipoceşte pielea cu amintiri
oceanul îmi trimite sãruturi de sare
cãlare pe vânturi
narea frãmântã în fose întinderi albastre
decojeşte bob cu bob liniştea ascunsã-n nisipuri
infime universuri de-aşteptare se umplu de chipuri
mãşti impregnate de tot ce veacurile au filtrat
efemerele clipe înghiţite zvârcolesc nãdejdi de adopţie
timpul hoinar dezgroapã nisipurile din retina veşniciei
biblioteci virtuale lasã semnãturã în ţãrmuri
prispa casei creşte în mine evocãri de legendã
vãluresc molcom înţelepciuni m-aşeazã în trepte
pe care cuvântul forfotind de transcrieri
urcã solemn în mizul strãlucitor al ştiutelor toate
şi-ntinde tãcerea în forme
furtunile îmblâzite încep sã susure doine
axis mundi miroase a mine
prispa casei deschide altã lume
